Archive for the ‘Capsula Timpului’ Category

La revedere!!! Mi-a facut placere

septembrie 20, 2007

Si cam aici se mai incheie un capitol atat de important din viata mea, aici se incheie o aventura de neuitat, ceva la ce nu m-as fi asteptat cand am aterizat acum 5 luni pe Logan International Airport in Boston.
Cu bune, cu rele am ajuns si pana aici. Cu multi prieteni, cu multe poze, si mai multe amintiri si cate un cantec in memorie.
Ca de obicei raman atatea de povestit, si cu timpul vor fi povestite, incet, incet.
O sa ramana amintirile mele cu Thaddia, nebuna, Bones, cantaretul, Nicole, vorbareata, Kali (aici nu pot sa zic pe post), si multi multi altii.
Ma intorc la anul in Provincetown, de data asta pregatit si atotcunoscator :))
Pana atunci, la revedere. Mi-a facut placere.

P.S: Dupa ce plec maine din Provincetown (adica azi pe ora Romaniei), nu o sa mai updatez blogul pana undeva pe 30 septembrie. Poate, totusi o sa am parte de net prin Danemarca, dar nu e nimic sigur. Asa ca ne auzim cat de curand.

Reclame

Gata cu Capsula

ianuarie 16, 2007

S-a incheiat Capsula Timpului printr-un post in care sunt amintiti toti cei care au participat la acest proiect foarte interesant si binevenit anul acesta, odata cu integrarea Romaniei in U.E. Sunt amintiti 100 de bloggeri ce au contribuit la acest proiect. Zic eu ca e o cifra buna 100 asta. Adica au fost vreo 100 de oameni interesati in a scrie ceva interesant, cu care sa se intalneasca peste vreo cativa ani. Sunt foarte curios care vor fi reactiile in momentul in care Capsula Timpului va fi redeschisa. Sper din suflet sa nu uite nimeni de ea, iar acel moment chiar sa fie unul in care sa realizam de unde am plecat si unde am ajuns.
Din partea mea tot respectul pentru initiatorii acestui proiect: Carmen Holotescu, Alina Hodovanu, Adrian Cristea si Cristi Manafu. Desigur tot respectul si pentru toti cei care au contribuit la Capsula Timpului.

Pe aceeasi tema:
2022
Ani de liceu
Ridicam steagul… intram in UE

Ridicam steagul… intram in UE

decembrie 31, 2006

Ultima insemnare pe anul asta. Intram in cateva ore in UE – moment pe care multi il asteptau de mult iar de care altii s-au temut. Vom avea raspunsurile la momentul potrivit. Pana atunci eu va propun sa va uitati la niste imagini de la ridicarea steagului Uniunii Europene la Bucuresti, eveniment transmis in direct de EuroNews.

1.jpg
Tariceanu vorbeste primul…
2.jpg
Apoi se pregateste Basescu…
3.jpg
Dar vorbeste presedintele Parlamentului European…
5.jpg
Dar, totusi, iar se pregateste Basescu…
6.jpg
Si vorbeste…
7.jpg
Si vorbeste…
8.jpg
Si, in sfarsit este ridicat steagul…
9.jpg
Si se ridica…
10.jpg
Inca un pic…
11.jpg
Si s-a ridicat…
12.jpg
Ta-na-naaa…
13.jpg
„Am izbandit…”
14.jpg
„Uuuuuu….”
15.jpg
„Sa traiti!”
16.jpg
„Of, Basescule, ce-mi faci tu mie…”
17.jpg
Artificiile lumineaza cerul din jurul Pietei Victoria…
18.jpg
Nu, nu e miezul noptii inca, dar ne grabeam si noi sa mergem sa mancam…
19.jpg
Si am dat pe N24 ca EuroNews a bagat Sport.
20.jpg
„Hai, bre Traiane, macar azi sa parem ca ne intelegem.”21.jpg
Si gata, s-a terminat, toata lumea se duce acasa..

Eu nu pot sa va urez decat un an nou frumos si toate cele bune.
Va multumesc.
La revedere.

Insemnarea anului

decembrie 27, 2006

Mi-a fost greu sa aleg o singura insemnare din cele doua sute si ceva publicate anul acesta, atat pe http://mariuss-blog.blog.ro cat si pe https://mariusnicolescu.wordpress.com , insa am reusit. Anul acesta a fost marcat de o persoana care a reusit sa imi dea si mai multa incredere in mine si sa ma ghidez spre un viitor success. Asa ca aceasta insemnare este dedicate lui si este insemnarea anului de la mine pentru Capsula Timpului.

Mandria de a fi bun
“Cateodata in viata cuiva apre un om care ii poate schimba radical opiniile, gandirile, trairile, sentimentele etc. Astazi a fost una din zilele in care am cunscut, intr-adevar o astfel de persoana.
De fapt il stiam de mai demult, si il apreciam enorm. Aernout Van Lynden este profesorul meu de jurnalism la Universitatea Americana din Bulgaria. Un om cu o experienta de 20 de ani ca reporter de razboi, un om care a vazut multe la viata lui. L-a conscut pe Milosevic, pe Van Karadjic, pe Lady Di, si multi multi altii. A depus 4 marturii la Tribunalul de la Haga, dintre care doua impotriva lui Milosevic, in timpul procesului acestuia, de fapt Van Lynden a fost chiar un martor cheie in acel proces. Acum e la AUBG.
Astazi m-a chemat la el in birou. Facusem o prezentare despre Advertising – mai exact – The Marlboro Man – si a dorit sa discutam nota mea. Nu ma asteptam sa iau A – poate A- sau B+ – mi-a spus ca m-am descurcat excelent, si ca e mandru ca sunt studentul lui – mi-a vorbit despre notiunea de jurnalist – m-a intrebat daca, intr-adevar asta vreau sa fac. I-am raspuns ca da. De cand eram mic jurnalismul a fost visul meu. Si a fost bucuros cand a auzit asta. Mi-a placut ca a zambit pe parcursul intregii conversatii, si m-a privit direct in ochi.
Mi-a dat niste sfaturi – sa citesc zilnic, macar jumatate de ora, dar nu orice – sa citesc Orwell, Hemingway si altii dintre cei mari. Sa ma duc in fiecare zi la biblioteca, sa iau „The Herald Tribune” de acolo si sa iau un articol, oricare imi place, si sa fac exact ce se face intr-un laborator de biologie – sa il disec, sa vad ce a vrut cu adevarat sa spuna autorul respectivului articol.
M-a rugat sa merg la el ori de cate ori am vreo problema. Nu stiu daca am fost vreodata la fel de mandru in viata mea cum sunt acum. Acest om este o legenda vie, iar faptul ca m-a laudat, mi-a dat sfaturi si mi-a spus ca am potential ma face sa doresc sa lupt si mai tare. „

best & worst in 2006

decembrie 17, 2006

Incepand de azi dam startul nominalizarile la Best & Worst of 2006 – un in-blog project realizat pe acest blog. Astept sa aflu de la voi ce v-a placut si ce nu v-a placut in 2006. Mai jos categoriile iar voi sunteti responsabili cu nominalizarile. Adaugati un comentariu in care sa ii nominalizati pe cei mai buni sau pe cei mai putin buni, sau pe toti. Mult succes

1. Best&Worst Bloguri
2. Best&Worst Carti
3. Best&Worst Programe TV
4. Best&Worst Cantareti/Trupe
5. Best&Worst Ziare
6. Best&Worst Jurnalisti
7. Best&Worst politiceni
8. Best&Worst posturi TV
9. Best&Worst  Filme

Astept si de la voi idei, nominalizari, comentarii.

Ani de liceu

decembrie 14, 2006

Am facut liceul intre 2002 si 2006, intr-una dintre cele mai consecrate institutii de invatamant din Constanta (prefer sa nu dau numele aici, pentru ca ce urmeaza sa povestesc despre acea institutie nu va pica tocmai bine).
Desigur, liceul meu, chiar daca se afla peste media celor din oras, era unul de stat – deci se conforma sistemului “ticalosit” din educatia romaneasca. Sincer, aveam asteptari mari de la liceu – stiti cum e – un loc nou, alt colectiv, alti oamenii – poti avea impresia ca in liceu vei intalni oameni mult mai maturi decat in generala. Se pare ca m-am inselat.
De fapt, tot liceul meu a fost o continuare nereusita a scolii generale. Nu ma refer, aici, la colectiv. Clasa noastra, pot spune, a fost una deosebit de unita si prietenoasa. Cand vine vorba totusi de cei care trebuiau sa ne predea, sa ne transforme in viitori asa-zisi lideri, atunci intervine problema.
Marea majoritate a profesorilor nostri sufereau de o boala numita sictir – nu aveau chef sa predea – nu aveau chef sa faca nimic – pentru ca, deh, erau platiti prost. Si, chiar si asa, in momentul in care predau – materia se dovedea a fi prea grea pentru ei. La capitolul asta, pot spune ca ii inteleg. In Romania, materia pentru liceu este structurata absolut aiurea – se asteapta ca bietii elevi sa stie intreaga istorie a Romaniei, a lumii – intreaga geografie, toate legile fizicii etc. in patru ani de liceu. Vorbind cu prieteni de prin UE, am aflat ca situatia acolo e cu mult diferita. Faceam prin clasa a 9-a la fizica chestii pe care ei abia la facultate le abordau.
Desigur, aveam si noi partea noastra de vina, cu chilurile extensive, cu “mi-a mancat cainele tema”, cu umilirea profesorilor mai slabi – dar, adolescenti fiind, nu ne-a pasat. Am observat, totusi, uitandu-ne la generatiile de liceeni ce veneau dupa noi comportamente din ce in ce mai agresive, si poate bizare. Ne uitam, in urma cu un an, la cei de clasa a 9-a si ne gandeam ca noi nu am fost asa. Din pacate, situatia, dupa cum o vedeam acum un an se inrautateste.
BAC-ul a fost o intreaga sarada – o demonstratie de prost-gust si lipsa de respect din partea tuturor catre tuturor, si mi-e si scaraba sa vorbesc despre asta. Cati bani si timp pierdut pe meditatii, ore suplimentare, pregatiri etc? Toate pentru ce? Pentru ca niste baieti destepti sa vina cu ploconul si sa scape usor. Insa cui sa ii pese?
Cand, imediat inaitnea BAC-ului s-a scris in Gandul despre cum se vand subiectele in Victoriei – toti baietasii de bani gata au inceput sa freamate – vai de mine, doamna Vergu, ne-ati distrus viata, puteam sa iau un 10, acum am luat un amarat de 6. Ceea ce demonstreaza ca generatia ce va veni pute si ea… Pute rau.
In vreo 10 ani, probabil, situatia se va mai remedia putin. Dar nu mult. Este cu mult peste credinta mea ca va fi cu mult mai buna. Insa, poate, la un moment dat, prin Ministerul Educatiei vor mai aparea mici exceptii care sa aduca contributii insemnate.
Altfel, prin demonstratiile care mi-au fost facute in 4 ani de liceu, pot spune ca noua generatie va fi poate mai inglodata in esec decat actuala. Totusi, sper ca varfurile acestei generatii, chiar daca putine, sa fie de o calitate net superioara actualei.

Marius A. Nicolescu

Tag Technorati: capsulaTimpului

2022

decembrie 13, 2006

Prima amintire o am de la Revolutie. Am locuit in Constanta, acolo nu s-au intamplat multe, acolo nu s-a tras. Revolutia era la televizor. Intreaga familie statea cu ochii lipiti de tubul alb-negru. Nu le venea sa creada. Adevarul e, ca dupa ce te-ai obisnuit cu un sistem, dupa ce ai urat sistemul cu toata inima ta, aproape ca nu poti concepe ca sistemul acela poate disparea in cateva zile.
Dupa aceea, pana peste doi sau trei ani nu mai tin minte nimic. Momentele cu adevarat importante si socante ale vietii le tii minte chiar daca aveai doi ani la momentul petrecerii lor. Nu stiu cine si-ar fi putut imagina cum ar fi aratata Romania peste 16 ani.
Dar hai sa incerc sa fac un exercitiu de imaginatie si sa ma gandesc cum vad eu Romania in 2006+16, adica prin 2022.
Sincer, cred intr-o imbunatatire a situatiei. Desi specialistii lui peste ne anunta ca peste 15 ani vom avea o populatie imbatranita, plina de probleme, un angajat va duce in spate 10 pensionari, consider ca vom putea sa ne adaptam. De ce? Pentru ca am facut-o mereu. Desi nu intodeauna ne-a reusit, am reusit sa trecem si peste cele mai urite momente din istoria noastra. Desigur, ne trebuie timp. Sunt convins ca politicienii anului 2022 nu vor fi cu mult mai rasariti decat politicienii lui 2006, insa consider ca populatia va inceta sa fie apatica – va creste nivelul implicarii la nivel personal in viata politica.
Ziarele lui 2022 le vad inca pe hartie – desi intr-un numar mult mai mic. Vor ramane cele importante, cred ca vom vedea o mai mare importanta acordata ziarelor locale, mai ales ca previzionez ca, incet, incet, populatia Romaniei va creste.
Sunt aproape sigur ca economia tarii va creste constant, investitiile straine vor fi din ce in ce mai mari pe piata. Desigur, ne vom occidentaliza, iar in zonele urbane se va pierde orice urma de traditie pura. Dar asta nu e neaparat un lucru rau.
Romania lui 2022 va arata mai bine, insa vor exista si atunci “Jijii” sau “Vadimi”. Sunt unele lucruri de care nu vom scapa niciodata, se vor tine de noi ca raia, fie ca ne dorim asta sau nu. Voi reveni.

Tag Technorati: capsulaTimpului