Archive for the ‘Articol de fond’ Category

Sisteme medicale: se întâmplă în Norvegia

martie 24, 2009

UNghia în piele + cangrenă

UNghia în piele + cangrenă

Ce mă plâng eu în general de sistemul medical din România. Mai bine aş tăcea dracului din gură. De ce? Pentru că se poate şi mai rău, se poate mult mai rău. Sistemul medical din Norvegia poate să concureze oricând la cel mai nenorocit sistem medical cu cel compatriot.
De ce ? O să încep o serie de povestioare în următoarele zile, din experienţe personale avute în Norvegia plus ce mi s-a povestit de către prieteni care locuiesc aici. Dar să începem cu una singură din aceste zeci de povestioare.

(Numele au fost schimbate pentru a proteja identitatea perosanelor implicate)
Adriana are 22 de ani şi-a lovit în mod banal degetul. Motiv pentru care unghia i s-a implantat instantaneu în carne, unde s-a dezvotlat o infecţie care o durea. Motiv pentru care şi-a făcut programare la medic. Simplu până acum, nu? Ajunsă la medicul respectiv, acesta s-a uitat la ea iar din vasta sa expertiză şi experienţă a răspuns: „Îi pui un bandaj, te duci acasă, dacă peste trei săptămâni te mai doare vi înapoi aici şi vedem ce îi facem.”
Adriana, încă cotropită de durere a plecat, fără să uite să treacă pe la casierie, unde a plătit NOK 200 (25 de euro) pentru că doctorul a trimis-o acasă. A da, şi nu i-a dat bandaj, a trebuit să şi-l cumpere singură.


Se întâmplă în Norvegia.

Reclame

Discriminare împotriva moldovenilor

februarie 16, 2009

Într-un video anterior (aici) vorbeam despre un român care a ajuns în America şi a scris o scrisoare tembelă pe care câţiva bloggeri au preluat-o.
moldoveniMă refeream la domnia sa (sic) cu apelativul „moldoveanule”. Bineînţeles că nu a trecut mult timp şi au început să apară comentariile de la persoane din zona geografică cu care l-am asociat pe acest băiat. Desigur, persoana (căci, momentan, spre norocul meu e una singură) care a comentat pe facebook la chestia asta mi-a spus că îi este milă de mine că gândesc aşa. Deci, să adăugăm la lista de oameni cărora le este milă de mine. Aştept, desigur, deschiderea unui teledon pe această cale.
Ceea ce vreau să spun însă este că faptul că l-am intitulat pe băiat „moldovean”, nu înseamnă că am ceva cu TOŢI moldovenii. Şi asta nu poate românul în general să înţeleagă. Am ceva cu nişte moldoveni, mai ales cei care au reuşit să plece din zona lor şi să ajungă prin minunata capitală a ţării. Dacă îmi arătaţi UN bucureştean care să nu fie călcat pe nervi de măcar vreo doi trei pre-humanoizi de ăştia, vă fac cadou un Ferrari.
Dar, repet, nu înseamnă că nu cunosc n persoane din zona moldova cu care mă înţeleg foarte bine şi cu care sunt prieten. Asta nu înseamnp că nu pot, totuşi să acuz regiunea de un număr excesiv de mare de proşti. Eu nu mă supăr când aud că oraşul Constanţa e plin de manelişti. Ştiu asta şi nu prea am ce face.
(more…)

Să pătimim înregistrînd domenii

noiembrie 1, 2007

Mda, azi am zis: acum e dom’le momentul să îmi înregistrez domeniul ăla afurisit .ro, aşa ca să nu mai trebuiască să spun la toată lumea care mă întreabă timp de un sfert de oră numele site-ului. O să fie ceva scurt .ro şi na, super. În gîndire, toată treaba stătea forte mişto. Astă vară, în Statele Unite ale Americii mi-am înregistrat un domeniu în aproximativ 10 minute, cu tot cu găzduire, tot, tot tot.
Şi, în prostia mea am crezut că la fel o să fie şi în minunata ţară în care trăiesc. Da de unde… Am intrat pe rnc.ro, care m-a trimis la roltd.ro, unde trebuia să mă înscriu, bla bla, bla bla, am zis că na, o fi undeva unde să îmi bag numărul cărţii de credit, ei să îmi dea domeniul, astfel am încheiat discuţia. Pe dracu, nu e chiar aşa simplu. În România trebe să îţi muţi fundul îla gras pe care îl ai pentru a trimite un ordin de plată, pentru ca abia apoi să poţi să îţi înregistrezi domeniul. Adică, vai de capul meu.
Treci prin 1000 de chestii şi pe urmă te duci la bancă, şi pe urmă, şi pe urmă. Aşa că îi înţeleg pe cei care nu se complică şi îşi pun domeniu .com. Mai ieftin, mai simplu, alea alea.
Mă rog, m-am înfuriat pe îştia cu domeniile lor şi am zis să mă documentez şi eu, poate se poate ceva mai simplu. Am citit ici şi colo şi am aflat de claus.ro. Boon, am zis că poate îştia or fi mai deştepţi, de unde dracu. Aceeaşi procedură, pe care într-un sfîrşit aa trebuit să o urmez spre a-mi crea minunatul domeniu. O să îmi trimită factura pizdii mă-sii şi pe urmă o să pot să-mi iau domeniu. În fine, aprtea mişto cu claus.ro este că au cele mai ca lumea preţuri la hosting. Aşa că mi-am cumpărat un pachet Business de hosting acolo, iar cu tot cu domeniu, acum urmează faza tare, plătesc cu vreo 20 de lei mai mult decît aş fi cumpărat NUMAI domeniul de la tembelii de la RNC.

Apropo, vreau să îi mulţumesc lui Arhi, că el mi-a zis în primă inhstanţă, acum vreo cîteva luni despre claus.ro. Din păcate şi cei de acolo sînt obligaţi să lucrez cu RNC-ul.

Pe aceeaşi temă:
Mai tîrziu
Nicolescu se muta pe .ro
Visurît şi Testarea Naţională

Întrebarea mea e, cîţi ani au, oaare executivii de pe la RNC ăsta, ei au impresia că NU s-au inventat cărţile de credit, că eu chiar nu am nimic mai bun de făcut decît să mă duc la bancă să le dau lor banii. Da, în final asta o să fac, dar nasol.
Mda, ar trebui să facem un club al celor care au pătimit cu RNC-ul ăsta. Cred că ne-am strînge cîţiva.

Analiza sistemului

septembrie 18, 2007

Cu ceva timp in urma, in acest episod din User Generated Content, vorbeam despre sistemul educational din Romania si cum acesta nu se adapteaza cerintelor platformei mondiale de lucru. Continui, iata, sa sustin aceasta idee sus si tare. Foarte interesanta si demna de luat in seama mi s-a parut aceasta reactie din partea unui privitor al respectivului episod, comentariu facut pe pagina de YouTube a editiei:

si sa-ti spui: invatamantul superior in romania e cel mai tare…(nu ala din bucuresti sau iasi)…in timisoara dak ai nimerit unde trebe sa-ti zic viata de acolo: bei(numai dak iti place), futi, te uiti la un film, futi(iar, ca ai cu cine), bei(o bere cu prietenii sau cu urmatoarea victima in pat)…si la scoala conteaza doar testele care le dai din an in paste(dak esti bun 10 e al tau)

Acestea sint deci, cele mai importante lucruri pe care le faci in facultate, corect? Acestea sint cerintele unui invatamint superior cu care multi se mindresc? Sa bei, sa futi si sa mergi la examene din an in paste?
De aceea mi se face absolut sila cind citesc sutele de injurii ce imi sint adresate de un an si ceva, la adresa unui videoclip trist dar adevarat despre Romania, pe Youtube.

Ne-am mindtit multa vreme ca trimitem tinara generatie in Statele Unite, ca ne maninca Microsoft din palma. Si asta a fost adevarat. Insa, comparativ cu numarul de indieni si chinezi care lucreaza la Microsoft, pentru sute de mii de dolari, in slujbe bine platite, Romania aproape ca iese din ecuatie.
Daca, iarasi, ne uitam pe statistici, vedem cum numarul de romani care ajung la Microsoft, Google et co. scade alarmant. In 2000 trimiteam cu 60% mai multi studenti in afara, cu 40% mai multi ajungeau la companii de renume.
Ce s-a intamplat? Avem de a face cu doua mari raspunsuri, rezultatele carora se completeaza, nu se elimina reciproc.
Avem, pe de o parte stabilizarea fortei de munca in Romania, eterna, iata, migratie spre Bucuresti, investitii importante in tehnologie; deci, in sfarsit oamenii sint dispusi sa lucreze la Microsoft Romania decit la Microsoft in Palo Alto, CA. Rezulta logic ca o parte a oamenilor ce ar fi putut sa plece nu au facut-o.
Cum ramane totusi cu ceilalti? Ceilalti, pur si simplu s-au evaporat in institutiile superioare care nu mai produc oameni suficient de inteligenti sau motivati pentru a putea concura pe un post la, sa zicem, Oracle. Sistemul s-a modernizat, metodele romanesti de educatie, nu.
Liceul in Romania putem chiar sa il taiem de pe lista, nu mai foloseste la nimic, in timp ce facultatile sint din ce in ce mai usor de absolvit, iar profesorii din ce in ce mai usor de mituit.
Pentru ca aceasta situatie sa fie rezolvata fara ca Romania sa si-o ia in freza trebuie gindit si lucrat pe doua planuri:
– odata la nivel institutional, prin schimbari majore in curriculum si in metodele prin care acesta este implementat; de asemenea trebuie lucrat de jos in sus, sa se vada ce nu merge la nivelurile inferioare inainte de a se taia capete importante.
– al doilea plan vizeaza atitudinea elevilor, studentilor etc. care acum sint stimulati sa nu invete si sa nu se prezinte la examene. Desigur, aici e si rolul societatii si al presei de a-si aduce o contributie la toate acestea. In acest moment, a chiuli e la moda si e promovat de toata lumea. In America a chiuli costa bani. La orice nivel s-ar intampla.

Chiar mi-ar face placere daca Gramos ar putea comenta cu privire la acestea, mai ale ca face parte din sistemul pe care tocmai l-am analizat.

Pe aceeasi tema:
Generatia noua e de kk, taticule
Penibil, din nou…
Turist în Kosovo

Comentarii cu privire la Roblegoofest (partea I)

septembrie 7, 2007

M-am decis, spre bucuria (sau parerea de rau) a prietenilor de la Blegoo, sa zic DA dom’le, aveti o idee buna. Deci, DA dom’le, sunt pentru Roblegoofest, mai ales ca am vazut acuma ca baietii au inceput sa se miste si mai presus de asta cer ajutorul tuturor celor care se simt destul de imaginativi&stuff. ca sa il ofere.
Mai exact, aici, in primul buletin de stiri RoBlegooFest se cauta graficieni pentru bannerul primei editii si compozitori de muzichie si altele pentru fundal. Foarte bine. Sunt convins ca o sa gaseasca. Parerea mea e sa pastreze totusi cumva pumnul acela in background undeva. E foarte reprezentativ.
Acuma nu stiu daca totusi a fost cea mai buna idee sa il organizeze concomitent cu RoBlogFest, nu de alta, dar sa nu cumva sa se contopeasca cele doua evenimente intr-un kitch cumplit marca Zoso, de care astia de la Blegoo vad ca au inceput sa se ataseze foarte tare.
Mai baieti mai, mai tineti minte la inceput de partea cui erati?

Pe aceeasi tema:
Duminica
Roblegoofest 2007

SUV-urile si mitocania

septembrie 2, 2007

Am citit acest post scris de un blogger de care nu am auzit pana acum, dar care m-a facut sa iau o pozitie in acest caz.
In sfarsit, sa va relatez pe scurt ce vrea domnul sa spuna in materialul sau. In principiu, incearca sa demonstreze ca nivelul de civilizatie al unui popor este direct proportional cu numarul de persoane care circula pe bicicleta si „SUV-urile sînt enervante. A avea o astfel de maşină reprezintă o dovadă foarte clară de lipsă de caracter, de mitocănie, de neam prost.”
Intr-o oarecare masura ii dau dreptate. Ce bine ar fi daca strazile ar fi pline de biciclete si oamenii nu s-ar mai inghesuii ca dobitocii la 7 dimineata pe Grant.
Dar, problema se pune altfel. Eu stau in Militari, sa zicem. Si vreau sa ma duc la munca la Gara de Nord, sau la Romana. Pai, mai taticu, ajung la munca dupa o ora si jumatate sleit de puteri, la 45 de grade afara, numai bicicleta nu mai imi trebuie in viata mea.
In momentul asta in Bucuresti eu nu vad cum s-ar putea implementa mersul pe bicicleta pe distante mari. Nu e fezabil, dom’le.
Cat despre „mitocanii” cu SUV-uri, lasa fratele meu, ca 99% din SUV-urile alea sint mult mai ecologice decat tembelii cu Dacia din 1977 sau retarzii care isi tuneaza masinile in ultimul hal ca sa le hahaiasca motoarele cu 5 la ora in ambuteiaj.

Pe aceeasi tema:
Dacia – tot mai sus
Ooof, Antena mea

4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile

august 26, 2007

Sunt ferm convins ca acest film, in regia lui Crstian Mungiu este primul film romanesc produs dupa 1989 cu sanse reale la Oscar. Nu l-am vazut inca si nu o sa il vad pana ajung inapoi in tara din doua ratiuni: prima ar fi ca sunt evident in State unde acest film nu ruleaza inca.
Doi, nu suport sa downloadez filme de pe DC++ sau alte metode ilegale. Mi se pare ca prin asta facem inca un pas in distrugerea ultimelor farame de cultura pe care le mai avem. Mi se pare de-a dreptul indignant sa ne batem cu pumnul in piept (asa cum o fac unii bloggeri) cu privire la respectarea dreptuilor de autor de catre presa asupra nu-stiu-carui blogger, dupa care sa postam „recenzii” ale celor mai noi filme copiate dupa DC++. Mi se pare o lipsa de demnitate si un show al prostiei. Desigur ca asa fac mai toti „mai marii” blogosferei romanesti, in frunte cu dobitocul ala de Zoso. Si, na, daca face Zoso tre sa faca toti.

Rasismul din mine

august 8, 2007

Nu sint rasist, adica incerc sa judec oamenii dupa personalitatea fiecaruia, nu dupa rasa din care fac parte, dar cateodata, pentru unele categorii sociale trebuie neaparat sa fac exceptie. In Romania sint rasist impotriva tiganilor si manelistilor. Intre ei putem pune un semn de egalitate. Si, hop, acuma o sa imi sara cativa in cap. Dar nu imi pasa.
Ei bine, in Statele Unite sint rasist impotriva jamaicanilor. Nu ii suport frate, mi se par ca se comporta exact precum tiganii romani, chiar mai rau. Mai parsivi, mai prefacuti, mai marlani.
La mine la munca, lucreaza la sectie rezervari, adica la raspuns telefoane doua jamaicance, una grasa de sparge usa cand intra (dar lucreaza la copania care trimite oameni la vazut balene) si una proasta de sparge barierele prostiei.
Stau toata ziua degeaba, nu fac nimic, si lasa pe ceilati din birou sa faca practic toata munca, in timp ce ele zbiara in dialectul lor de engleza (aia cica e conversatie). Evident ca mai urlu la ele din cand in cand, iar cand asta se intampla incep sa se enerveze, ca ce am eu cu ele, ca sint rasist sau ce? De ce urlu numai la ele si la americancele din birou nu zbier?
Pai, papusa, sa-ti explic. Americancele din birou isi fac treaba si nu zbiara cand vorbesc intre ele. Stiu sa fie modeste, si nu se plang la intreaga lume ca sint nedreptatite de sefi. Americancele chiar lucreaza si nu siis pierd vremea palavragind in „papua” sau cum naiba s-o fi chemand dialectul vostru. Si, atunci, nu-i normal sa nu urlu la ele?
Asa ca daca va imaginati ca tigani exista doar in Romania, va inselati, amarnic, tigani sint peste tot.

Ne bazam pe online

iunie 30, 2007

Citesc diversi indivizi care ma amuza ori de cate ori folosesc urmatoarea fraza: „viitorul e online”. De ce? Pentru ca, aparent, totul se va muta online, inclusiv viata noastra. Sint oameni care sint de acord cu asta, se bucura si isi dau seama ca in aceasta lume virtuala, se pot exterioriza mult mai bine in cea reala. Am atatea exemple pe care le-as putea da, dar prefer sa ma abtin, stiind ca ii cunoasteti chiar foarte bine. Ideea e ca nu sint de acord, sau cel putin nu inteleg de ce vrem cu tot dinadinsul sa mutam totul online – de ce ne pierdem vietile in fata unui calculator unde credem ca sintem auziti, dar unde mai degraba sintem ignorati. Am devenit o societate care tace, in ciuda faptului ca i se dau toate posibilitatile posibile de a vorbi. Sintem o societate trista, ce isi pierde incet incet toate valorile de care mai dispunea.
Normal ca nu e numai vina internetului, ci mai degraba a oamenilor care au senzatia ca acesta reprezinta solutia la toate problemele lor de zi cu zi. Discursul nostru social dispare incet incet, si este inlcouit de la injurii adresate din spatele unui nickname. Ne ducem de rapa, oare numai incalzirea globala o sa puna capat acestei societati, ci am senzatia ca o sa ne punem capat singuri printr-o serie bde alegeri nefericite pe care le facem in fiecare moment.
Aceasta este portia de pesimism pe seara aceasta. Va mai astept si maine.

Ameninţări

mai 31, 2007

Îmi place cînd aud lume care mă ameninţă cu una şi cu alta. Este fascinant să iau parte la aberaţiile celor din jurul meu, mai ales cînd ştiu foarte bine că aceste ameninţări nu vor fi puse în practică vreodată. Dar, hai să fim serioşi, ne place la nebunie să ameninţăm pe oricine cu orice, atîta timp cît ni se pare că avem un motiv cîtuşi de micuţ.
Acum vreo 10 minute vorbeam cu un troglodit pe net, prefer să nu dau logul pe blog, pentru că ar trebui să explic prea mult contextul celor întîmplate. Nevertheless, va rog luaţi aminte la următoarele. Citat direct:
„deci fii atent cu prima ocazie cand te-am vazut pe strada te bat rau, fututzi mortzii matii de sclav auzi ce zice el.”
Acestea fiind spuse de un băieţaş care nu va termina vreodată liceul, şi are ID-ul de forma: nume_familie * naughty. Şi el zice că nu e gay.
Da, deci revenind la subiectul pe care îl abordasem, îmi place să fiu ameninţat. Sincer, nu mai am degete sau praf în casă de cîte ameninţări am primit în ultimul an, din varii motive. Evident, că toate din partea unor băieţaşi cu mult prea mult patriotism orb în cap sau pur şi simplu proşti ca să spun aşa.
Evident, că nicio astfel de ameninţare nu a fost pusă în practică, chiar există două exemple cînd m-am întîlnit cu nişte specimene ameninţătoare pe stradă, iar cei doi au încercat să se facă că nu mă văd.
Mi-e milă de oamenii ăştia, ce viaţă trebuie să duci ca să ajungi aşa.

Campanie pentru proşti

mai 20, 2007

După ce l-am avut ca preşedinte pentru o lună pe Nicolae Văcăroiu, Băsescu se întoarce la Cotroceni (după o scurtă şi scîrboasă campanie electorală). Eram în Constanţa la începutul acestei luni şi vedeam cam la două ore o maşină cu poza ilustrului şi cu Maria Tănase (biata de ea, se răsuceşte în mormînt) zbierînd în difuzoarele respectivei dube. Capanie pentru proşti, altfel nu pot să o intitulez.
Mi-aş fi dorit ca Băsescu să fie demis, însă e clar că nu sîntem pregătiţi pentru o democraţie în care să nu mai credem toate minciunile pe care le debitează unii şi alţii. Sîntem ţara care crede în promisiuni şi este păcălită de fiecare dată, din ce înce mai puţin oameni lucizi în România, asta e clar. Unul dintre ei a murit recent. Aşa că soarta pe care o să o avem cu de-alde Băsescu ca preşedinte este una mai mult decît binemeritată.
Aşa că, succes, România, cînd o să mă întorc (definitiv, poate) în ţară, peste 3 ani şi ceva sper să văd o altfel de Românie. Fără tîmpiţi la putere. Dar crede că asta ar fi o utopie, nu?

Pe aceeaşi temă:
N-a murit economia
Punctul de start
Actul oficial de deces al PSD

Jos Băsescu!

aprilie 19, 2007

Aştept cu sufletul la gură suspendarea lui Băsescu. Desigur că, într-un mod foarte probabil acest lucru va fi în favoarea sa. De ce? Pentru că dacă se ţin anticipate, mi-e greu să cred că poate cîştiga oricine altcineva decît Băsescu. Păi cine altcineva? Becali în niciun caz, Geoană n-are nicio şansă, deci, da, Băsescu.
Concluzia e că băieţii ăştia degeaba îl suspendă, că oricum o să apară din nou şi o să apară chiar cu un plus de credibilitate. Pentru că na, Băsescu e Băsescu, are o meliţă… Şi cam asta a făcut Băsescu de cînd e preşedinte. A vorbit. Nimic mai mult. Nu a făcut nimic concret, palpabil. O grămadă de oameni care au fost fraieriţi de vorbele lui Băsescu spun acuma că, dom’le pe vremea lui Iliescu nu puteai să faci ce faci acuma. Economia a crescut, alea alea. Da, a crescut economia, dar ar fi crescut oricine ar fi fost la guvernare. Era un trend care nu putea fi transformat din ascendent în descndent. Tindem să dăm vina şi pentru bune, şi pentru rele pe cei care ne guvernează şi atît, fără să ne dăm seama că economia asta creşte oricum, prin investiţii, prin turism, prin ce vreţi voi, prin chestii puţin influenţate de clasa politică.
Chiar are cineva senzaţia că aprecierea leului şi creşterea nivelului de trai sînt total vina lui Băsescu? De aia o duce mai bine ţara? Îmi pare rău să vă spun, dar asta e departe de adevăr. Băsescu e ăla care a vîndut flota, e cel care pe cînd era ministru al transporturilor a luat atîţia bani pentru proiecte încît se înneacă în ei acuma. Băsescu e un preşedinte mincinos.
Zicea Piticu că „250 DE PARLAMENTARI AU DEMIS UN PRESEDINTE ALES DE 22 DE MILIOANE DE ROMANI.” La vot s-au prezentat aproape jumătate din români, iar un pic mai mult de jumătate din aceştia l-au votat pe Băsescu. Deci nici 6 milioane. La Surprize Surprize se uită vreo 8 milioane de oameni. Asta e situaţia.
Politica din România e la pământ, iar atîta timp cît oameni inteligenţi vor fi în continuare amăgiţi de de’alde Băsescu, va fi din ce în ce mai nasol. Şi, apropo, pînă la Băsescu economia sub PSD se afla în cea mai mare creştere dn ultimii 15 ani. Deci, nu era logic ca acel trend să continue? Nu sînt PSDist, mi se face scîrbă cînd aud de partidul acela, însă Băsescu e şi mai rău.

Pe aceeaşi temă:
Am ajuns de rîsul străinilor

Basescu prosteste intelectuali
Băselu şi pirateria
Bileţelul Udrea…

Pentru că cei mai citiţi nu sînt cei mai buni

aprilie 16, 2007

Aş fi vrut să scriu aici despre imbecilitatea la cote maxime de care dau dovadă unii bolggeri. Dar m-am decis să nu. Am realizat că nu e nevoie. De ce? Păi, e simplu. Pentru că nu trebuie ca cineva din exterior să îţi explice că cineva e dobitoc pentru ca tu să realizezi acest lucru. Adică, dacă eşti destul de prost la rîndul tău să nu îţi dai seama de asta, atunci îţi meriţi soarta. Exemplul elocvent cred că îl ştiţi deja aşa că nu are rost să reiterez poveşti vechi.
În jurul unui blog prost, scris de un imbecil se adună alţi imbecili, care, văzînd că prim-dobitocul are succes, au senzaţia că, prin urmare, blogul e bun. Că de, îl citeşte lumea. Cît se poate de fals.
Blogurile cu adevărat bune nu sînt băgate în seamă în România noastră minunată. De ce? Pentru că ne place scandalul la cote maxime, ne place să ne ciondănim, să înjurăm şi să facem pe atotştiutorii. În afară nu se întîmplă chiar aşa. Desigur există şi buricişti, dar ei nu sînt citiţi de mulţi. Blogurile cu adevărat bune îţi spun ceva, îţi dau de gîndit, nu conţin injurii la adresa celor care comentează acolo. Aaa, da, că mi-am amintit, şi libertatea de exprimare unde-i?
Nu mai reţin pe ce blog citisem formularea următoare: (more…)

Moartea mediei tradiţionale? New media? Aiurea…

martie 22, 2007

Este a nu ştiu cîta oara cînd vorbesc despre asta, dar nu e nimic. Probabil, peste ceva vreme, cînd apele or să se liniştească scepticii de astăzi îmi vor da dreptate. S-au găsit toţi deştepţii să anunţe ei pompos, de parcă asta ar fi fost o realizare de-a lor personală, moartea mediei aşa cum o cunoaştem noi. Unele voci spun că ziarele or să dispară, locul le va fi luat de bloguri (aici mă prăpădesc de rîs), alţii ne anunţa mîndrii că televiziunea îşi trăieşte ultimele clipe, YouTube şi alţii vor fi the „mainstream” media şi alte aberaţii din această serie. Am încercat de multe ori să explic, de fiecare dată cînd am fost întrebat, în diverse circumstanţe de ce acestea sînt aberaţii.
Unul dintre motive este pentru că istoria ne-a demosntrat că ceva ce s-a împămîntenit de atîtea sute de ani în conştiinţa publică, precum ziarele, nu pot fi cucerite şi mîncate de un mediu atît de subiectiv precum internetul şi blogurile. Numai dacă ne uităm la evoluţia blogurilor, în perioada scurtă de cînd acestea au apărut, de atunci de cînd erau simple jurnale online, unde fiecare se defula într-un fel sau altul, pînă acum cînd diverşi aşa-zişi jurnalişti îşi dau cu părerea (vezi Rogozanu).
Moartea redacţiilor de ştiri eu zic că este aproape imposibilă, iar dacă acest lucru se va întîmpla, ne vom trezi cu o calitate mult mai slabă a ştirilor. Alt fapt ar fi că se vehiculează acum că lumea este interesată numai de ştiri mondene, scurte; cui îi mai pasă de cultură, politică, etc.? Tot ce importă acm sînt silicoanele (vorba lui Badea). Şi, observăm că internetul şi blogurile ne oferă aceste informaţii din plin. Dacă e să luăm numai blogurile din Romînia, observăm că, în afară de cîteva excepţii (notabile, de altfel), cele mai citite bloguri conţin informaţii mondene, perisabile. Cu ce rămînem pe urmă? Ce o să citească generaţiile de după noi?
Dacă, cumva, vom asista la moartea ziarelor (deşi, mă îndoiesc), atunci vom asista la un prim mare pas făcut înspre distrugerea istiorei societăţii noastre, şi mai important, distrugerea oricăror urme de valoare şi moralitate pe care le mai deţinem la momentul de faţă.

Pe aceeaşi temă:
Blogării nu sînt jurnalişti, nu vor fi vreodată. Nu ăştia din Romînia
Weblog, WordPress, whateva’…
Becali are blog

Turist în Kosovo

martie 20, 2007

Cam acum un an pe vremea asta eram în Kosovo. Am realizat atunci o serie de reportaje radio, ulterior transmise în eter pe diverse posturi de radio americane şi britanice, despre lipsa de turişti din acea ţară, care, la momentul în care am vizitat-o era una încă sigură. Este şi acum, iar dacă Serbia nu ar mai ţine cu dinţii de ea, Kosovo ar deveni un rai pe pămînt. De ce? Pentru că am senzaţia că oamenii ăştia au cu ce. După un război atît de sîngeros, precum cel prin care au trecut ei, au mai multă dorinţă de a-şi schimba viaţa şi viitorul.
Am văzut, atunci, o capitală modernă, cu oameni ca peste tot. Am văzut cît de viciaţi sîntem, ca societate în general şi cîte preconcepţii avem despre locuri precum Kosovo. Vorbisem, într-unul din interviurile mele, realizate în Priştina, cu Renee Kaplan, care este producător pentru CNN. Am întrebat-o de ce media nu transmite din locuri precum Kosovo veşti pozitive. De această provincie auzim numai cînd se întîmplă ceva de rău. Mi-a răspuns că nu e vorba că CNN nu ar dori să facă astfel de reportaje, însă uneori spaţiul de emisie este atît de plin cu imagini de război şi ştiri ce se întîmplă în acel moment, încît astfel de lucruri se uită. Sincer, nu am crezut-o în totalitate. Deşi consider că media, fie ea americană, română sau orice altă naţionalitate, deşi senzaţionalistă prin definiţie (pentru că altfel nu se face rating) are un picuţ de responsabilitate. Pentru că ştim bine că locuri precum Kosovo nu vor fi vizitate de turişti, decît dacă media le va prezenta ca sigure şi plăcute. Aşa că eu fac un pas. Am fost acolo şi vorbesc în cunoştinţă de cauză. Mergeţi în Kosovo, mergeţi în locuri despre care majoritatea cred că sînt aiurea, ciudate. Cultura şi civilizaţia din zone ca acelea vă vor şoca într-un mod mai mult decît plăcut.

Pe aceeaşi temă:
Nu se scot vizele pentru SUA, stati calmi

Întrebări pentru viză
Blogării nu sînt jurnalişti, nu vor fi vreodată. Nu ăştia din Romînia

De ce e mai bine în Bulgaria

martie 19, 2007

Mă întreba cineva recent pe mail dacă nu îmi e dor de ţară. Răspunsul, probabil că l-a surprins. Am spus că nu, nu îmi e dor de ţară, îmi e dore de prietenii mei din acea ţară, de oamenii pe care îi cunosc, cu care am legat legături ce vor rezista toată viaţa. Dar de România nu îmi e dor. Ieri vorbeam cu al meu coleg de cameră, care este total entuziasmat de Bulgaria şi de viaţa de aici şi îi spuneam că încep să îi dau dreptate.
La început nu m-am simţit în largul meu aici. Altă limbă, alţi oameni, altă civilizaţie. Cu timpul însă am descoperit că, dacă stau să mă gîndesc, prefer Bulgaria, României din multe puncte de vedere. Trecînd peste faptul că e mult mai curat şi nu sînt ţigani la tot pasul, nu mi-a fost furat nimic niciodată aici, nu am fost asaltat de hoarde de hoţi dacă aveam tupeul să circul singur pe străzi la 4 dimineaţa, taximetriştii din faţa gării mereu au pus ceasul la taxator. Nu trebuie să fiu bogat să mă pot îmbăta într-un club, nu trebuie să plătesc 150.000 pe o bere şi 200.000 pe o vodcă, pot să trăiesc ieftin şi mîncînd în fiecare zi în oraş. Lista poate, într.adevăr continua la infinit. Şi o să mai scriu despre asta.
Ce m-a determinat să iau această poziţie pe blog? O colegă de-a mea de facultate, care îmi citeşte blogul, şi e cam la curent cu cine ce comenteaz şi care lucrează pentru unul din ziarele universităţii a dat ideea scrierii unui material despre intelectualii români posesori de bloguri care au senzaţia că noi aici studiem castraveţi şi ne facem doctori în gogonele. Adică vrea şi ea un material despre unul doi imbecili români care nu au ieşit vreodată din ţară şi se cred atotştiutori. NU fac nicio referire aici, pentru că sînt convins că cei în cauză se ştiu prea bine. Şi, de asemenea sînt mulţi care gîndesc ca ei.

Pe aceeaşi temă:
Biroul meu curat
Ce se mai petrece prin AUBG?
Discuţii cu CEO-ul de la Heineken Bulgaria
Inapoi

Am ajuns de rîsul străinilor

martie 15, 2007

Haideţi să vă traduc un reportaj difuzat astăzi pe BBC World Service despre România, ca să vă faceţi o idee despre ce impresie au străinii despre mirifica noastră ţară şi despre politica acesteia. Reportajul a fost difuzat în cadrul emisiunii Newshour, la ora 12.00 GMT şi va fi în reluare la 20.00 GMT.

Pentru 40 de ani după primul război mondial, politica din România a fost o afacere alunecoasă, Partidul Comunist a fost la putere pentru mult prea multă vreme. Astăzi, situaţia este foarte puţin schimbata. Liderii ţării se denunţă între ei cu insulte pasionale. Un fost prim ministru, Adrian Năstase, trebuie să fie prezent la tribunal astăzi, fiind acuzat de corupţie.
Audrey Karvel este în Bucureşti pentru a ne oferi o imagine asupra politicii din România astăzi.
A.K.: Este foarte interesant că fostul prim ministru, Adrian Năstase apare la tribunal în săptămîna în care prim ministrul şi preşedintele se acuză reciproc de corupţie. Adrian Năstase era liderul PSD, vechiul partid de stînga, care a condus România pe parcursul majorităţii timpului de la căderea lui Ceauşescu. Este acuzat în legătură cu constructia unui bloc în Bucureşti. Acuzarea afirmă că Năstase a luat peste 2.000.000 de dolari ca mită. Năstase neagă totul. El spune că acuzatiile se bazeaza pe raţiuni politice. Dar ceea ce este interesant este că exact corpuţia aceasta despre care se tot vorbeşte este în centrul actualului scandal, a schimburilor de replici acide între preşedinte şi prim ministru. Să vă dau un exemplu.
Acum cîteva săptămîni, prim ministrul era prezent la o emisiune TV unde se puteau da telefoane în direct, cînd preşedintele a sunat şi l-a acuzat în direct de a fi minţit şi a fi tolerat corupţia. Şi asta pentru preşedintele României, Traian Băsescu este ceea ce se află în miezul acestei probleme. El spune că acest guvern nu este mai bun decît PSD-ul.
Reporter: Deci, a sunat într-o emisiune în direct la televizor pentru a-şi denunţa prim ministrul?
A.K.: Era acasă, se uita la televizor (rîde) şi deodată, l-a văzut pe prim ministru răspunzînd la întrebările multor oameni din România. Telefonul sună. Era preşedintele. Şi acesta a fost cel mai discutate eveniment în România în ultimele săptămîni. S-au prefăcut a fi uniţi pentru o vreme, numai pentru a putea integra România în Uniunea Europeană. Sînt în Uniunea Europeană acum. Mănuşile au fost aruncate.
Reporter: Şi ce cred românii despre asta? Bănuiesc că ai ieşit pe stradă să întrebi care este părerea acestora?
A.K.: Sînt captivaţi şi dezgustaţi în măsuri egale. Spun că vor ca liderii lor să repare România, vor un sistem de sănătate mai bun, un sistem educaţional mai bun, vor mai multe slujbe, oamenii trebuie să se spetească pentru a putea trăi decent. Vor ca guvernul să se concentreze asupra acestor lucruri, în loc să se comporte ca nişte copii de grădiniţă, în curtea grădiniţei, aşa cum au spus-o românii.
Intervievat #1: Nu pot să spun sigur cine are dreptate şi cine nu, dar cert nu este bine pentru ţară.
A.K.: Ce crezi că se va întîmpla? Crezi că unul dintre ei va trebui să demisioneze?
Intervievat #1: Da, dar nu ştiu cine. (rîde) Cred că mai întîi va fi prim ministrul şi apoi preşedintele.
Intervievat #2:
Mă simt ruşinată, pentru că ce se întîmplă este departe de a fi european. Cred că sînt alte lucruri cu adevărat importante pe care să se concentreze, nu certuri personale şi mîndrii personale.
Reporter:
Da, Audaery, asta reflectă ceea ce spuneai tu despre prim ministru şi preşedinte. Ceea ce este interesant este că vorbesc despre Europa, iar în ciuda situaţiilor haotice, România a intrat, este în Uniunea Europeană.
Audrey Karvel: Da, acesta este lucrul despre care vobeşte prim ministrul. Spune că dacă România ar fi un loc chiar aşa de îngrozitor, Uniunea Europeană nu ar mai fi permis integrarea ţării. Dar România nu este încă un membru deplin. Încă mai au un lung drum de parcurs. Uniunea Europeană a impus o serie strictă de condiţii referitoare la îmbunătăţirea sistemului judiciar, cel medical şi al tuturor tipurilor de sectoare din societate. Transparency International, anul trecut a spus: „România este una dintre cele mai corupte ţări din lume. Pe o scară de la 1 la 10, 10 însemnînd fără corupţie, România a luat 3 puncte.”
Un reportaj de Audrey Karvel

Bun deci să ţineţi minte trei aspecte la care mă voi întoarce cît de curînd. Şi să imi spuneţi şi părerea voastră despre cît de corect este acest reportaj.

  • S-au prefăcut a fi uniţi pentru o vreme, numai pentru a putea integra România în Uniunea Europeană. Sînt în Uniunea Europeană acum. Mănuşile au fost aruncate.
  • România nu este încă un membru deplin. Încă mai au un lung drum de parcurs.
  • Pe o scară de la 1 la 10, 10 însemnînd fără corupţie, România a luat 3 puncte.

Pe aceeaşi temă:
PSD merge mai departe…
Basescu prosteste intelectuali
Bileţelul Udrea…

Ne luăm prea în serios…

martie 13, 2007

Am observat şi observ în continuare spiritul patriotic dus spre naţionalism extremist care se practică pe internet. Nu de către toată lumea, desigur, dar de o mare pătură de internauţi. Ca exemplificare, iată comentariul făcut de cineva la adresa unui material publicat pe realitatea.net despre posibilitatea de piratare a Windows Vista: „Eu locuiesc langa sediul Microsoft din Seattle, a doua limba vorbita in Companie este romana, 80% din angajati romani; long story short: romanii de aici s-au gandit la cei de acasa, stati linistiti.”
Hai să fim serioşi! Eu nu cred că a doua limba cea mai vorbită în Microsoft NU E ROMÂNA, iar cifra avansată şi anume 80% e cel puţin cu vreo 70% pe lîngă. Da, sînt o mînă de oameni la Microsoft şi văzusem pe undva o fotografie cu majoritatea. Credeţi-mă, nu sînt nici măcar 10% din cei de acolo. Da, romînii sînt oameni muncitori şi aşa mai departe, unii geniali, dar să spui că Microsoft sau orice altă companie de succes din state îşi bazează respectivul succes pe nişte români este o aberaţie.
Văzusem mai demult un filmuleţ aberant (numit A Worl Without Romania) care ridica în slăvi ţara noastră, de parcă aici ar fi raiul pe pămînt. Şi acolo se avansa ipoteza conform căreia Bill Gates ar trebui să înveţe să spună Mulţumesc, pentru că româna e cea de-a doua limbă vorbită în cmpania sa. Ne luăm prea în serios şi riscăm să nu mai vedem toate căcaturile care se întîmplă în această ţară. Cînd cineva zice ceva de rău (dar adevărat) despre România tindem să sărim pe acea persoană, să spunem că nu îşi iubeşte ţara şi dacă nu îi place aici, e liber să plece.
Tot legat de A World Without Romania, pe YouTube e şi o parte a doua unde toată lumea dă şi înjură, dă şi înjură, deoarece aceasta prezintă părţile negative ale ţării. „Trădătorule!”, „Marş din ţara mea” sînt doar vreo două comentarii încă blajine către autorul filmuleţului.
Dacă nu sîntem în stare să ne apreciem singuri şi să observăm că ţara asta o duce deosebit de rău, dacă avem senzaţia că se poate şi mai rău şi, deci, sîntem mulţumiţi cu asta, atunci ne merităm soarta ca popor. Dar eu zic că nu e chiar aşa, nu?

Pe aceeaşi temă:
Hollywood îmbrăţişează duşmanul
Microsoft versus profesorul rus
Băselu şi pirateria

Rogozanu contraataca

martie 6, 2007

Aseară, Mircea Badea, l-a atacat (pe bună dreptate – zic eu) pe Costi Rogozanu despre un editorial din ziarul Cotidianul. Un editorial prost, cu informaţii neverificate. Rogozanu are senzaţia că firmele de cablu plătesc anumite sume către Antena1 sau PRO TV pentru a recepţiona semnalul TV şi a-l transmite, mai departe, spre plătitorii de abonament la calbu. Cît se poate de fals. Abonamentul de cablu se plăteşte pentru ca să poţi avea acasă acea sîrmă trasă în TV-ul din sufragerie, să nu trebuiască să îţi montezi antenă de satelit ca să prinzi posturile TV. Rogozanu, cu vasta sa inteligenţă de jurnalist (fost scriitor de articole mondene la o revistă defunctă) are senzaţia că le ştie pe toate.
Badea s-a luat urîţel de el aseară în emisiune. S-a putut vedea faptul că există o ceartă mai veche între cei doi.
Astăzi, într-o însemnare pe blogul lui Rogozanu (da, Rogozanu are blog), acesta îi deplînge situaţia lui Badea într-un material pe care el şi-l imaginează unul foarte original şi ironic. Muhahaha!!! De fapt este un simplu atac, prost făcut, de altfel, la adresa injuriilor pe care i le-a adresat Badea.
Rogozanu mai are de învăţat destul. Sincer, nu ştiu ce caută ca editorialist la Cotidianul. Au rămas ăia fără jurnalişti veritabili, sau e criză de aşa ceva?

Pe aceeaşi temă:
Unde s-a rasturnat carul cu prosti…
Mircea Badea si ciocanu…
Vodafone şi Youtube intră în parteneriat

Blogării nu sînt jurnalişti, nu vor fi vreodată. Nu ăştia din Romînia

martie 1, 2007

Adrian Boioglu scria acum vreo 2 săptămîni următoarele: „am asista la recunoasterea bloggerilor ca jurnalisti profesionisti de catre o institutie a statului roman.” Adică domnul în cauză a făcut o cere către o instituţie (nu specifică care) prin care bloggeri să fie acreditaţi. Eu. sincer, dacă aş fi în locul acelei instituţii sau oricrei insitiuţii din România aş refuza asta. De ce?
Păi, sincer, chiar sînt nebun să acreditez o mînă de oameni fără niciun fel de pregătire în domeniu jurnalistic, care publică materiale pe blog de dragul de a face trafic, sau pentru a deveni cunoscuţi şi votaţi prin nu ştiu ce topuri? Oameni ale căror materiale nu sunt editate şi de cele mai dese ori ajung să fie publicate direct după ce au fost scrise, fără a fi trecute prin filtrul gîndirii de vreo 2 ori şi fără a fi coroborate? Ca acea mînă de oameni să debiteze numai tîmpenii, să emită păreri care mai de care mai deplasate despre comunicate oficiale? Dacă Osama (bloggerul nu teroristul) ar vrea să facă parte din RoMediaBlogger ar fi acceptat? Şi dacă da, asta e calitatea aşa-zişilor jurnalişti de pe blog?
De ce naiba nu poate lumea să priceapă că bloggeri NU SUNT ŞI NU VOR FI jurnalişti. Cel puţin nu în viitorul apropiat. Mi-e şi scîrbă să vorbesc de unii bloggeri auto-proclamaţi jurnalişti din Romînia. Blogul a fost creat pentru a reţine păreri personale, nu pentru ca autorii acestora să fie acreditaţi de către insituţii ale statului.
Oricum sînt mai mult decît sigur că cererea domnului Boioglu va fi refuzată. Dînsul este jurnalist. Dar să se gîndească aşa – dacă indivizi precum Osama, Zoso sau alţii ajung să fie acreditaţi de cître instituţii ale statului, nu dăm o oarecare ordine peste cap. Băgăm toţi scandalagii în insituţii care şi aşa sînt pline de scandaluri.

Pe aceeaşi temă:
La Oscar in 1998
Osama si Zufzuluf
Mai rău de-atît poţi, Zoso?