Lanţul slăbiciunilor

De ce în România în momentul ăsta nu se difuzează nici măcar un show de cultură generală? Cum de am ajuns în halul ăsta, în care singurele chestii interesante de la televizoare au ajuns să fie Eva Kent, Magda Ciumac, Tolea şi celelalte lichele ahtiate după air-time?
Am avut Lanţul Slăbiciunilor, Vrei să fi Miliardar, Rişti şi câştigi şi câteva altele ca lumea şi acuma am ajuns la 0. Râd americanii pe care îi considerăm stupizi de noi, pentur că ei le au încă pe toate astea, iar în România nu ar mai face nici măcar una din ele rating.
Până şi vecinii bulgari încă difuzează Vrei să Fi miliardar. La noi, mai slăbuţ. Înseamnă că suntem o ţară de cretini? Nu, înseamnă că majoritatea cretinilor se uită la televizor, restul au renunţat de mult la acest obicei.

Hora din Moldova

Republica Moldova a ales reprezentantul pentru anul acesta la concursul Eurovision. O melodia bunicică, ceva mai OK decât melodia de anul trecut de Geta Burlacu. Oricât de tare mi-a plăcut de Geta Burlacu, doamna ar fi făcut bine să nu cânte în engleza sa stricată şi să îşi demosntreze talentul în limba română (să nu aud porcăriile alea despre limba moldovenească scornite de Vadimii Tudori ai ţării vecine).

În fine, Hora din Moldova e o melodie care s-ar putea să o ducă mai bine la Eurovision decît Elena Gheorghe.
Urmăriţi, deci:

Documentarul despre nota 5

Aaah, nota cinci. Ţin minte cât de frică îmi era să nu cumva să o primesc în licue. Nici până acum nu înţeleg de ce. Până la urmă, ce importanţă mai au notele după ce termini facultatea? În documentarul ce urmează,r ealozat de băieţii de la cafedeko, vom pute să vedem mai pe larg care este adevărata însemnătate a mult hulitei note.

Discriminare împotriva moldovenilor

Într-un video anterior (aici) vorbeam despre un român care a ajuns în America şi a scris o scrisoare tembelă pe care câţiva bloggeri au preluat-o.
Mă refeream la domnia sa (sic) cu apelativul „moldoveanule”. Bineînţeles că nu a trecut mult timp şi au început să apară comentariile de la persoane din zona geografică cu care l-am asociat pe acest băiat. Desigur, persoana (căci, momentan, spre norocul meu e una singură) care a comentat pe facebook la chestia asta mi-a spus că îi este milă de mine că gândesc aşa. Deci, să adăugăm la lista de oameni cărora le este milă de mine. Aştept, desigur, deschiderea unui teledon pe această cale.
Ceea ce vreau să spun însă este că faptul că l-am intitulat pe băiat „moldovean”, nu înseamnă că am ceva cu TOŢI moldovenii. Şi asta nu poate românul în general să înţeleagă. Am ceva cu nişte moldoveni, mai ales cei care au reuşit să plece din zona lor şi să ajungă prin minunata capitală a ţării. Dacă îmi arătaţi UN bucureştean care să nu fie călcat pe nervi de măcar vreo doi trei pre-humanoizi de ăştia, vă fac cadou un Ferrari.
Dar, repet, nu înseamnă că nu cunosc n persoane din zona moldova cu care mă înţeleg foarte bine şi cu care sunt prieten. Asta nu înseamnp că nu pot, totuşi să acuz regiunea de un număr excesiv de mare de proşti. Eu nu mă supăr când aud că oraşul Constanţa e plin de manelişti. Ştiu asta şi nu prea am ce face.

Flori, fete şi tâmpiţi

Scrie Arhi într-un post recent că el încă oferă soţiei sale flori. Admirabil gestul. Dar având în vedere vârsta şi inteligenţa domniei sale, este absolut de înţeles. Adică e normal, un om cu ceva experienţă de viaţă să înţeleagă cu adevărat ce înseamnă să oferi o floare unei femei. Problema nu e în niciun caz aici.
Problema apare atunci când un fraier, îndrăgostit până peste cap de o piţipoancă apare ca boul în faţa ei cu un trandafir. Roşu şi frumos, încercând să exprime tot ceea ce simte idiotul pentru fufă.
Şi ce face fufa în momentul acela? Îl priveşte cam de la doi kilometri juamte înălţime şi se gândeşte că a dat peste alt prost care în loc să îi aducă pietre preţioase şi genţi Louis Vuiton (pun pariu că nu se scrie aşa Louis Vuiton dar nu pierd vremea să caut pe gugăl).
Fraierul îi ia flori şi îi zice că o iubeşte.
Şi se spune că fetele sunt proaste şi credule… Pe naiba, multe din pitzipancele din ziua de azi au început deja să devină adevărate mici Hitlere care reuşesc să stârpească şi ultimul strop de romantism din coloana vertebrală a unui băiat.
Ca remarcă de final, da, şi mie îmi place să ofer flori unei fete, fie că sunt trandafiri sau lalele, însă conteazp extrem de mult dacă acest gest este înţeles în deplinătatea sa, şi nu constata ca o rutină, o chestie romantică de dragul romantismului.

Român în America

Astăzi, la Raportul lui Nicolescu voi da citire un email. Îl puteţi lectura aici. Mailul este preluat de pe arhiblog şi folosit în scop informativ 😀

Deci, iată minunata ediţie despre idiotul din America:

Partea 1:

Partea a 2-a:

Iar emailul este următorul:

Revenire

Da, revin pe mariusnicolescu.wordpress.com
Definitiv. Deci, luati-ma in brate! 🙂