Reverberaţii (2)

Se mişcă, se mişcă. E două şi cinci minute, deci am stat mai bine de o oră în Giurgiu, şi încă nu ştiu de ce. O singură dată a venit la mine un vameş, s-a uitat pe paşaport şi a plecat mai departe. Foarte interesant. De cînd am terminat ţigara fumată de pe treapta vagonului, m-am întors în cabină şi am început să citesc din publicaţiile pe care le-am cumpărat din Gara de Nord. Ziarul Gîndul, Academia Caţavencu şi Dilema Veche. Nu mai îmi place Academia Caţavencu. Au devenit plictisitori, nu mai au umorul ce îl aveau cîndva. Păcat. Totuşi, la cît de des vin eu în ţară, merită să mai citesc ce scrie pe acolo, numai de dragul paginii de media.
Dilema Veche este, în schimb un ziar pe care nu îl mai cumpărasem de mult, iar acum chiar mă bucur că am facut-o, pentru că din cele trei, e clar cel mai interesant. Aştept să ajungă trenul acesta minunat în Ruse, să termin cu vama şi acolo, iar apoi să dorm neîntors pînă în Blagoevgrad, unde o să ajung puţin peste ora 1 noaptea. Foarte mult face trenul ăsta. Absurd de mult, chiar. Am plecat din Bucureşti la ora 10.30, iar pînă în Blago nu sunt mai mult de 600 de kilometri. Cincisprezece ore. Cam mult, zic eu. Stă trenul ăsta aiurea în Videle, vreo 40 de minute, şi în vămi. Cei care vor să ajungă în Thessaloniki o fac pe la ora 6 dimineaţa. Adică merg cu acest minunat tren aproape 24 de ore. Tren care nici măcar nu conţine un vagon restaruant, ceea ce e iar absurd. Adică, dacă eşti ca mine şi nu ai catadicsit să cumperi mîncare din Gara de Nord, sau să îţi aduci de acasă, rabzi de foame pînă a doua zi. Însă abia aştept să dau iama în mîncarea bulgărească mîine, după cursul de la 8.30. Banicka, here I come!!!
Văd o priză în trenul acesta, zice 220 V, dar numai pentru aparatul de ras. Adică, probabil, dacă bag laptopul o să facă BUM!!! Deci, nu. Oricum, mă mai folosesc de el numai pînă în Ruse, după care somn mă intitulez, chiar dacă e abia două şi un sfert. Îmi pare rău că nu am un aparat foto, pentru că fix în acest moment trec podul peste Dunăre, iar priveliştea este foarte interesantă. Pe de o parte, se vede oraşul Giurgiu, cu portul său minuscul, pe cealată, Ruse, cu blocuri destul de înalte şi un port similar. Soarele bate puternic în apa liniştită a fluviului. Ce poetic am devenit dintr-odată. Lipsă de ocupaţie, ăsta e răspunsul.
Maxim o oră de acuma înainte mă mai ţine bateria. Nu e de bine, pe urmă ce fac, mă plictisesc. Sper să nu stea prea mult în Ruse, nu simt nevoia să mă it pe geam o oră, aşteptînd să în pună bulgaru ştampila (pentru că, da, eu încă am nevoie de paşaport, pentru că sunt rezident pe termen lung în Bulgaria). Colegii mei sunt acuma la cursuri, ei nepierzînd trenul aseară. Asta e! Oricum nu e mare pierdere. Şi gata, suntem pe plai bulgăresc, am trecut podul. În curînd ajunge în Ruse. Sunt convins că deja are întîrziere. Oare la cît ajung la noapte în Blagoevgrad? E două douăzeci. Mai revin cu precizări după ce oprim în Ruse.

Anunțuri

Un răspuns to “Reverberaţii (2)”

  1. Citiţi acest cuvînt « N*I*C*O*L*E*S*C*U Says:

    […] aceeaşi temă: Reverberaţii (2) Noua reclamă la Nokia N70 […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: