Archive for Ianuarie 2007

Discuţii cu CEO-ul de la Heineken Bulgaria

Ianuarie 31, 2007

heineken.jpgAm avut două zile deosebit de ocupate, aseară m-am culcat la 5 dimineaţa, după ce am stat în redacţie la DeFacto (www.defactobg.com) să editez un articol. Apoi, m-am trezit la 10 dimineaţa să fac temele rămase pe la unele materii. În fine, nu mă plîng, prefer să am multe de făcut, decît să mă plictisesc.
Aseară am fost la o conferinţă, în cadrul universităţii la care a fost prezent CEO-ul de la Heineken-Zagorka Bulgaria, cel mai mare brewer de bere din zonă. A fost deosebit de interesant, olandezul a vorbit despre piaţa de bere din Bulgaria şi ce poate aceasta oferi pieţei europene. S-a vorbit mult despre dezvoltarea brandurilor mai mici de bere, acesta fiind, de fapt un trend în întreaga zonă. La partea cu întrebări am pus o întrebare destul de relevantă: De ce Heineken în Bulgaria este o marcă excesiv de scumpă şi foarte puţin cunoscută, în timp ce în Romînia este unul dintre marii jucători de pe piaţă. Răspunsul a fost că acest lucru se datorează, în primul rînd datorită faptului că Heineken a intrat pe piaţa din Bulgaria cu 3 ani mai tîrziu decît în Romînia, iar în al doilea rînd, în Bulgaria nu există o fabrică de Heineken. Acesta se produce în Thessaloniki, deci are un preţ ceva mai mare. Momentan nu există un plan pentru construcţia unei fabrici, însă cum atît Bulgaria cît şi Romînia fac parte din zona lumii und piaţa de bere este într-o creştere destul de importantă, probabil că acest lucru se va întîmpla destul de curînd.

Pe aceeaşi temă:
Inapoi
Ooo, Bulgaria…
Implicatiile povestii biletelului

Castigatori Best&Worst 2006 – Carti

Ianuarie 30, 2007

Care a fost cea mai buna carte in 2006?
Se pare ca aceeasi care a fost si cea mai buna carte in 2005. Romanul inca e fascinat de romanul cel mai vandut in Romania postdecembrista. Sa fie de bine? Sa fie de rau? Eu zic ca e de bine, dar poate ne apucam de citit si altceva.

Best&Worst 2006 – Cea mai buna carte – Mircea Cartarescu – De ce iubim femeile?

Anul acesta premiul pentru cea mai proasta carte NU se acorda.

Restul nominalizarilor la aceasta categorie le gasiti aici.

I’m baaaaaaaaaaack!

Ianuarie 28, 2007

Am revenit din Polonia, cu chiu cu vai (povestea intreaga a calatoriei va aparea pe acilea in curand). Astazi nu cred ca mai am timp sa scriu, dar demaine revin in forta. Promit

Smokers die…

Ianuarie 26, 2007

death-comes-in-small-packag.jpgInca o poza din seria de art pics ale mele. Hope you enjoy it…

Footprint in snow

Ianuarie 23, 2007

Ete aici o poză făcută azi care mi-a plăcut tare. Sunt un mare fotograf, nu?footprint-in-snow.jpg

Mediocritatea la rang de calitate

Ianuarie 23, 2007

Am observat o tendinţă foarte interesantă în Romînia, tendinţă, desigur, care a acaparat întreaga lume jurnalistică. Mediocritatea ridicată la rang de calitate. Deunăzi, bunăoară, fiind în staţia de metrou de la Piaţa Victoriei am văzut un afiş publicitar la infamul ziar Libertatea, pe care scria nonşalant: „Toate ştirile de care ai nevoie”. „E, pe naiba!” îmi zic, rîzînd frenetic. Dacă în Libertatea sunt toate ştirile de care are cineva nevoie, atunci eu mă mut în Kinşasa. Sloganul real ar fi „Toate ştirile de care nu ai nevoie”, pentru că exact asta oferă ziarul cu pricina. Ştiri inutile, de care nu s-ar atinge şi nu ar interesa nici un om cu un IQ mai mare decît 100. Se pare, însă, că în Romînia şi preponderent în Bucureşti există numeroşi astfel de oameni.
Faceţi un exerciţiu, în cazul în care viaţa nu vă obligă să îl faceţi deja. Urcaţi-vă dimineţa pe la ora 8 într-un metrou şi uitaţi-vă la ce citesc oamenii din jurul vostru. Şansele sunt ca, fără excepţie, cu toţii să citească Libertatea. Pe locul 2 în preferinţe se află alt tabloid – mai exact Compactul editat de Ringier. Treaba cu acest ziar este că e moca. Adică nu trebuie să te chinui prea tare să faci rost de el, îl găseşti aproape oriunde. Ziarele de calitate sunt pe cale de dispariţie. Şi am senzaţia că nu noi, cititorii am coborît ştacheta, ci ei şi-au făcut-o cu mîna lor.
Să vă explic, deci.
În momentul în care produci ceva de calitate, inteligent şi cu bun simţ, ai cititori numai pentru o vreme, apoi observi că te iau la tiraj alte ziare, care publică ştiri mai facile. Ce faci tu atunci? Cobori ştacheta, scrii un material mai prost, dar care e aducător de audienţă. În momentul în care ai coborît ştacheta, adaugi cititori. Acei cititori pe care îi adaugi sunt oameni ce îţi vor cumpăra din nou ziarul numai dacă publici ceva similar. Da, îl vor cumpăra şi a doua zi, sperînd să vadă ceva asemănător precedentei. Dacă nu văd, nu mai cumpără. Aşa că, periodic, trebuie să cobori ştacheta, pînă în momentul în care o cobori de tot, iar tot acest ciclu se reia, încheidu-se în momentul în care ştacheta de care tot zic eu aici este la pămînt.
Se poate seisza tendinţa aceasta şi la televiziune, şi la radio, pînă şi pe bloguri. Scandalurile aduc mulţi vizitatori, dacă înjuri fără măsură şi argumente înseamnă că tocmai ai creat o platformă pentru o grămadă de oameni cu un IQ scăzut ce vor putea foarte uşor comenta.
Am ridicat, deci, mediocritatea la rang de calitate, am făcut din ţînţar armăsar şi e mult prea clar că acest fenomen se va propaga cu şi mai mare forţă în viitorul nu foarte îndrepărtat.

Pe aceeaşi temă:Tolo & Modreanu
Aura vorbeste prostii…
Problema cu 7 Plus

Reverberaţii (4)

Ianuarie 23, 2007

La 9.45 am ajuns în Sofia, deci fără întîrziere, ceea ce este foarte interesant. Conductorul nu ştie cînd ajungem în Blagoevgrad pentru că, evident, nu are un desfăşurător al staţiilor în care opreşte. Foarte bună calitatea serviciilor din trenul ăsta! Mi-a spus să mă interesez la conductorul bulgar. Da, da, adică să încerc să mă tocmesc cu ăla în bulgară. Mai bine lasă. Noroc că ştiu cît de cît cum arată staţia. Oricum, nu pot să păţesc precum nişte colegi de la facultate, care, la drumul de dus în Romînia s-au urcat din greşeală în trenul de Grecia, şi s-au trezit la graniţă că nu e bine unde sînt. Fantastic. Am rîs trei zile. Oricum, am telefonat unei colege care a ajuns ieri în Blago şi mi-a spus ea o oră aproximativă la care ajunge acolo, ca să nu cumva să cobor mai tîrziu, adică să ştiu pînă cînd să dorm. Deşi nu cred că mai apuc să dorm, am dormit destul – de pe la 3 pînă la 8 jumate. Îi dădusem telefon prietenei mele care era în Romînia să o întreb cum a fost la şcoala de şoferi, cică azi i-a murit motorul numai o dată. E bine pentru a doua şedinţă. Mie nu mi-a murit niciodată motorul cît am făcut instructajul de şoferie. Sînt un geniu!
Am tot stat şi m-am uitat pe geam de la 8 juamte încoace. O gramadă de orăşele mici şi pitoreşti, aşezate pe dealuri molcome se găsesc înainte de Sofia. Foarte drăguţe mi s-au părut. Mă gîndeam, separat de ideea asta, la faptul că mi-ar fi plăcut să trăiesc prin anii 1920, nu din punct de vedere social, ci din punct de vedere arhitectural. Ar fi fost frumos. E zece fix, s-au anexat vagoanele bulgăreşti care merg pînă la Thessaloniki, eu, din fericire nu trebuie să schimb vagonul. E mişto că pot să urc în Bucureşti şi să mă dau jos fix la Blagoevgrad. Fără mari probleme de transport a bagajelor foarte mari de care dispun, din păcate.
Şi cam asta a fost. E 10 şi zece, trenu trebuie să plece din Sofia şi o să ajung cît de curînd în Blagoevgrad. Am scris chestiile astea din pură plictiseală pe tren, pentru că nu e tocmai o plăcere să călătoreşti singur pentru 14 ore.

Reverberaţii (3)

Ianuarie 23, 2007

Trei fără zece. La două şi jumătate a ajuns în Ruse. O să stăm ceva şi aici. Mor de foame, şi nu mi-am luat nimic de mîncare. Sper să pot coborî în Sofia să îmi iau nişte sandvişuri de la McDonald’s, că altă situaţie posibilă nu mai este în afară de asta. Deci, din Giurgiu pînă aici, deocamdată, numai două ore. Deci, o calitate impecabilă a serviciilor. La 10 şi ceva ajunge în Sofia. Încă o grămadă de ore. Abia aştept să dorm. Chit că nu mai e la fel de interesantă ca la început, Academia Caţavencu mai scoate chestii interesante. Un citat mi-a plăcut tare mult: „Eu unul sînt eurosceptic. Motivul e banal: nu-mi place să fiu băgat undeva, indiferent unde, fără să fiu întrebat.”
Sînt de acord cu cel care a scris acestea, deşi sînt eurosceptic din mult mai multe şi mai amănunţite motive. Am senzaţia că am intrat şi noi în Uniunea asta europeană exact în momentul în care stă să se destrame. Nu mai există o coeziune foarte puternică între statele membre, puţini mai sunt cei care cred în adevăratele motive ale uniunii – au rămas, deci, şi mai puţini care se ţin precum cu dinţii de clanţă de noţiunea asta de UE. Căci, să fim serioşi, UE e doar o noţiune. Are un steag, într-adevăr, dar n-are constituţie şi o formă de conducere viabilă. Singurul mod în care văd eu ca Uniunea asta să funcţioneze este pe un sistem similar cu cel din Statele Unite. Altfel, va rămîne la stadiul în care se află acum, o noţiune.
A venit şi vameşul bulgar, s-a uitat peste paşaport şi cam atît. Poate uită aştia să îmi tragă ştampilă în paşaport că mă cac pe mine de rîs. Sau poate asta e procedura. Cine ştie! Hopaaa…
Se mişcă. Adică am pelcat din Ruse la trei fix. Fantastic! Nu s-a mai intîmplat vreodată. Începe să îmi placă Uniunea asta europeană. Deci, fără ştampile în paşaport. Foarte interesant! Şi eu care credeam că o să am un paşaport de ăla plin cu ştampile, de o să trebuiască să îl schi cît de curînd. Asta e. Sunt curios cîţi oameni au fost concediaţi pentru asta. Destui, bănuiesc eu. Şi dacă da, unde mama lor i-au trimis. Mă bag să dorm, mă scol la 10 seara cînd ajungem în Sofia. Revin atunci cu alte reverberaţii.

Reverberaţii (2)

Ianuarie 23, 2007

Se mişcă, se mişcă. E două şi cinci minute, deci am stat mai bine de o oră în Giurgiu, şi încă nu ştiu de ce. O singură dată a venit la mine un vameş, s-a uitat pe paşaport şi a plecat mai departe. Foarte interesant. De cînd am terminat ţigara fumată de pe treapta vagonului, m-am întors în cabină şi am început să citesc din publicaţiile pe care le-am cumpărat din Gara de Nord. Ziarul Gîndul, Academia Caţavencu şi Dilema Veche. Nu mai îmi place Academia Caţavencu. Au devenit plictisitori, nu mai au umorul ce îl aveau cîndva. Păcat. Totuşi, la cît de des vin eu în ţară, merită să mai citesc ce scrie pe acolo, numai de dragul paginii de media.
Dilema Veche este, în schimb un ziar pe care nu îl mai cumpărasem de mult, iar acum chiar mă bucur că am facut-o, pentru că din cele trei, e clar cel mai interesant. Aştept să ajungă trenul acesta minunat în Ruse, să termin cu vama şi acolo, iar apoi să dorm neîntors pînă în Blagoevgrad, unde o să ajung puţin peste ora 1 noaptea. Foarte mult face trenul ăsta. Absurd de mult, chiar. Am plecat din Bucureşti la ora 10.30, iar pînă în Blago nu sunt mai mult de 600 de kilometri. Cincisprezece ore. Cam mult, zic eu. Stă trenul ăsta aiurea în Videle, vreo 40 de minute, şi în vămi. Cei care vor să ajungă în Thessaloniki o fac pe la ora 6 dimineaţa. Adică merg cu acest minunat tren aproape 24 de ore. Tren care nici măcar nu conţine un vagon restaruant, ceea ce e iar absurd. Adică, dacă eşti ca mine şi nu ai catadicsit să cumperi mîncare din Gara de Nord, sau să îţi aduci de acasă, rabzi de foame pînă a doua zi. Însă abia aştept să dau iama în mîncarea bulgărească mîine, după cursul de la 8.30. Banicka, here I come!!!
Văd o priză în trenul acesta, zice 220 V, dar numai pentru aparatul de ras. Adică, probabil, dacă bag laptopul o să facă BUM!!! Deci, nu. Oricum, mă mai folosesc de el numai pînă în Ruse, după care somn mă intitulez, chiar dacă e abia două şi un sfert. Îmi pare rău că nu am un aparat foto, pentru că fix în acest moment trec podul peste Dunăre, iar priveliştea este foarte interesantă. Pe de o parte, se vede oraşul Giurgiu, cu portul său minuscul, pe cealată, Ruse, cu blocuri destul de înalte şi un port similar. Soarele bate puternic în apa liniştită a fluviului. Ce poetic am devenit dintr-odată. Lipsă de ocupaţie, ăsta e răspunsul.
Maxim o oră de acuma înainte mă mai ţine bateria. Nu e de bine, pe urmă ce fac, mă plictisesc. Sper să nu stea prea mult în Ruse, nu simt nevoia să mă it pe geam o oră, aşteptînd să în pună bulgaru ştampila (pentru că, da, eu încă am nevoie de paşaport, pentru că sunt rezident pe termen lung în Bulgaria). Colegii mei sunt acuma la cursuri, ei nepierzînd trenul aseară. Asta e! Oricum nu e mare pierdere. Şi gata, suntem pe plai bulgăresc, am trecut podul. În curînd ajunge în Ruse. Sunt convins că deja are întîrziere. Oare la cît ajung la noapte în Blagoevgrad? E două douăzeci. Mai revin cu precizări după ce oprim în Ruse.

Reverberatii (1)

Ianuarie 23, 2007

Aceste rînduri le scriu din trenul care, momentan staţionează în gara din Giurgiu, aşteptînd să se mişte, încet, încet, spre gara din Ruse, unde va mai sta, pesemne, măcar o oră. Nu pot să înţeleg care este treaba oamenilor ăştia, de au atîta nevoie să îşi facă treaba cu vama lor timp de o oră. În fine, nu contează. Este luni şi merg spre Bulgaria. Mă întorc la facultate, lucru pe care trebuia, de fapt, să îl fac ieri, însă am pierdut trenul.
Am stat două zile în Bucureşti, nu pot să zic că mai îmi place aşa de mult oraşul ăsta. Probabil e vorba de suprasaturare. Cînd ajungi să vezi şi să trăieşti prea mult într-un loc, te saturi de el. Nu mai suport aglmoeraţia de la metrou, sua de la autbouz, nu mai suport mirosul din unele locuri, ţiganii ce se aciuează prin diferite scări de bloc. În fine, sînt convins că o să îmi treacă şi voi reveni cu gînduri mai bune la următoarea mea venire în ţară, undeva prin arilie, cred.
E unu şi jumătate. Este absurd ce se întîmplă. La 1 fără zece a ajuns trenul în Giurgiu. Oare cît de greu o fi să controlezi nişte paşapoarte, de fapt chiar nişte buletine, că nu mai e nevoie de paşaport la intrarea în Bulgaria.
Mai devreme, conductorul îmi spunea, că, de exemplu, pe trenul spre Viena, la intrarea în Ungaria, de pildă, încă ai nevoie de paşaport, adică vameşul ţi-l cere, chiar dacă ulterior nu aplică niciun fel de ştampilă pe aceasta. Adică, suntem europeni, dar încă suntem un pic ostracizaţi. Aşa se întîmpla oare şi cu Polina, Slovacia şi celelalte ţări care au aderat în ultimul val? Suntem noi trataţi în halul în care suntem trataţi de europeni la momentul de faţă doar pentru că suntem romîni, sau aşa s-a întîmplat mereu.
Suntem, totuşi, cea mai săracă ţară care a intrat în U.E. vreodată. Bunăoară, zona de Nord-Est a Romîniei este cea mai săracă zonă din întreaga Uniune Europeană, asta nu spun eu, ci o arată un studiu făcut recent. Sunt europenii reticenţi la noi din motivul ăsta, sau se mai pun şi cohortele de cerşetori romîni din Italia, Spania, Anglia şi alte ţări, hoţii de buzunare mereu prezenţi, muncitorii ilegali? Poate că da.
Evident că trenul nu s-a mişcat, ies pe culoar să fumez o ţigară şi mă mai întorc cu alte „reverberaţii”.

(scris acum o saptamana la intoarcerea in Bulgaria)

Bodu – victima razboiului intre palate

Ianuarie 19, 2007

De ce a fost demis Sebastian Bodu? Oficial pentru ca „a indus in eroare opinia publica în legătură cu măsuri ale Guvernului, prin declaraţii de ordin politic.” De fapt, e vorba de biletel. Da, oricum o drege oricine, tot la biletel se ajunge. Fir-ar el de biletel.
Tariceanu da in Basescu acuma cu tot ce poate. Da cu mesajul transmis de el cu privire la ALRO Slatina, da ca Bodu de toti peretii – chiar crede cineva ca Bodu a fost demis pentru ca „nu si-a facut treaba in mod competent„? Daca in structurile de conducere din Romania ar fi demisi oameni care nu isi fac treaba in mod competent, atunci nu am mai avea structuri de conducere. Bodu este de fapt o victima a razboiului dintre palate. Desigur, a fost unul dintre cei mai incompetenti oameni din fruntea ANAF, totusi, demisia sa nu a fost facuta din motivele invocate.
Normal ca a fost demis Bodu cat timp face parte din PD, vi se pare asta ciudat? Credeti ca era demis daca era din PNL? Nicidecum. Gandirea a fost una destul de strategica, un act de razbunare si inca un moment in care il vedem pe Calin Popescu Tariceanu tinandu-se cu dintii de functia pe care inca o detine.
Intre timp, PSD urla „motiune de cenzura„, „jos presedintele„, „jos guvernul„, Vacaroiu chiar are impresia ca o sa ii ia locul lui Basescu incepand de saptamana viitoare. Se pare ca, de cand am intrat in UE scandalurile se tin lant si sunt cele mai vehemente de la 1989 incoace.

Pe aceeasi tema:
Bodu – “La revedere, tabara draga!”
Implicatiile povestii biletelului
Biletelul iese la ivealaBileţelul Udrea…

Academia de prosti!

Ianuarie 19, 2007

Din seria – ce mai cauta oamenii la mine pe site, in cadrul rubricii „Logica lu’ peste” va prezint azi cele mai interesante cautari pe Google&co. prin care oamenii ajung la mine pe blog:

1. IMAGINI TRUCATE CU GIGI BECALI – cine ar avea nevoie de asa ceva? Oricum Becali are o fata parca-i trucata… Si un comportament asisderea…
2. despre pula – Daca cineva are senzatia ca o sa gaseasca toate informatiile despre pula fix la mine pe blog ii urez mult succes
3. caracter loredana groza – e nebuna!
4. academia de prosti – nu s-a infintat inca, dar ma gandesc sa o infintez eu!
5. FORUM STIRI TAMPITE – stiri tampite – aici. forum inca nu!
6. cand ai deraiat metrourile la dristor – in sfarsit s-a prins cineva ca eu sunt cel care a deraiat metrourile la dristor. Din pacate nu mai tin minte cand. Sunt prea ocupat cu planuirea unei noi deraieri.
7. pula semn de punctuatie – bai frate, am deveni resursa nationala de pula?
8. Cine e Elena Udrea – uraaa. e inca cineva in tara asta care nu a auzit de elena udrea. e o scelerata!
9. futut elena udrea – :)) incredibil dar adevarat. Nu m-a gandit la asta. cam in varsta pentru mine. Oricum, aici pe site nu afli cum sa o futi pe Elena Udrea.
10. reclame despre cizme – nu m-am apucat sa fac „reclame despre cizme” dar daca aud ca se fac bani buni, cine stie?
11. cele mai proaste fete – pai mergi intr-un club bucurestean. oricare. de preferat dupa 2 noaptea cand sunt si bete. le gasesti acolo. in numar mare.
12. stend up pula – cand dracu am scris pe blogul asta cuvantul „stend”? In fine, da, exista si „stend-up-ul” respectiv. Cata valva face, dom’le…
13. mame proaste – multe rau sunt pe lumea asta, poate ma apuc sa prezint cateva. sau mai bine uitati-va la Super Nanny, si gasiti acolo mame proaste cacalau.
14. cele mai lungi pule – asta e cireasa de pe tort… adica unde au ajuns cautatoarele pe internet. pule lungi nu gasesti pe net mai fata mai, tre sa cauti printre oamenii adevarati, nu pritre biti si pixeli…

Pe aceeasi tema:
Etimoliga cuvântului pulă…
Oamenii cauta lucruri tampite…
Pula mea’

Plangi, Tudor, plangi

Ianuarie 19, 2007

giurgiu.jpg

Tudor Giurgiu s-a enervat pe postul pe care fix domnia sa il conduce. Asa ca a trimis o scrisorica la Directia de Programe care suna cam asa:

„Dragi colegi,
Profitind de vacanta de Sarbatori si de saptaminile oarecum mai „usoare” care au urmat, am urmarit cu o mai mare atentie programele de pe canalele TVR. Trebuie sa va spun ca m-au incercat sentimente mixte, vazind lucruri bune dar si programe absolut jenante ca realizare sau prezentare. M-am decis sa va scriu acest mesaj pentru a va comunica, deocamdata, aceste nemultumiri si dezamagiri din perioada amintita. Si, totodata, pentru a va cere sprijinul in a renunta la proiecte facute pe genunchi, in dezinteres fata de telespectator, care ne fac numai deservicii. Cronologic, prima surpriza neplacuta a fost programul „TVR, singurul prieten”, care marca finalul unei campanii importante, „Izolati in România. TVR, singurul prieten”, difuzat in dupa-amiaza zilei de 31 decembrie 2006. Un program fara idee, incropit parca pe repede inainte, unde oameni din provincie, cintareti, comici erau facuti „ghiveci” si serviti la „pachet”, cu unul dintre prezentatori care habar nu avea despre subiectul campaniei sau al programului in sine. O fusereala care mi-a lasat un gust amar si care, in plus, a avut si grave probleme de sunet. Esecul transmisiunii de la Sibiu, din seara zilei de 1 ianuarie, este deja stiut si spune multe despre modul de comunicare dintre structurile din TVR. Sau, mai exact, despre nerespectarea unor proceduri banale care au dus, iata, la momente penibile. Vazind editia din 8 ianuarie a emisiunii „Lumea de aproape” (TVR 2), am avut senzatia ca vad un reportaj facut de un amator, practicant la o televiziune locala. Filmari plate, concept si scenariu (ma indoiesc sa fi existat o intentie cel putin) total lipsite de creativitate, montaj lent. Prezentari total nepotrivite, fara nicio legatura cu subiectul, iar marturiile eroinei, o tinara din satul Alunis cu aplomb de „creator de moda” in devenire, erau astfel filmate incit parca te indemnau sa schimbi canalul.

In plus, consider ca subiectul prezentat in emisiune era potrivit pentru cel mult 5-7 minute intr-o emisiune-magazin, nicidecum pentru a ocupa 26 de minute in primetime. Inchei exemplificarile cu „Revelion 2007 la Bruxelles”, difuzat vineri, 12 ianuarie, la ora 23.00. O susa cu pretentii, un program fara cap si coada, insailat si bun de aruncat la cosul de gunoi al istoriei. Imagini filmate la Bruxelles si nedifuzate din motive tehnice in noaptea dintre ani (momente de opera si cor de copii), cadre preluate de la Stiri cu Bruxellesul noaptea, doi prezentatori vorbind „amintiri despre… nimic”, filmati intr-o locanta din Piata Lahovary – o reteta impecabila pentru un program catastrofal. Care m-a facut sa-mi fie rusine de postul pe care il ocup. In concluzie, nu vreau sa mai tolerez in 2007 realizarea si difuzarea unor programe de o asemenea mediocritate, avind ca singur scop – se pare – umplerea unui spatiu din grila, in total dezinteres fata de gustul si preocuparile telespectatorilor. Cred ca este inacceptabil ca anumiti colegi sa trateze cu atita superficialitate, relaxare si amatorism probleme importante precum cele amintite mai sus. De la redactori, realizatori, producatori delegati pina la directori de canal. Vreau sa fiu bine inteles: cui nu-i pasa de ce se vede pe post nu are ce cauta in aceasta televiziune. Nu mai sint dispus sa fac niciun compromis in acest sens si cred ca TVR trebuie sa-si respecte publicul mai mult decit o face in momentul de fata”.

Gestul lui Tudor Giurgiu mi se pare una din cele mai proaste intitativa din istoria televiziunii publice. De ce? Pentru ca daca esti directorul unei televiziuni care, culmea, e platita din banii contribuabilului, tu, ca director, trebuie sa te implici in realizarea programelor, nu sa te lamentezi ca o fetita indragostita intr-o scrisorica de amor trimisa la directia de programe.
Ce pot eu, ca cititor sa inteleg din scrisoarea respectiva: ca Tudor Giurgiu nu iese din biroul dansului sau nu se prezinta la munca, deci nu a trecut de multicel pe la Directia Programe, ca domnul Tudor Giurgiu nu isi cunoaste salariatii si nici macar nu este in stare sa supervizeze niste proiecte. Nu era normal ca domnia sa, ca director TVR sa isi dea acordul pentru difuzarea unor programe sau a altora? Sau macar sa supervizeze intreaga operatiune – adica sa vada ce intra in grila si ce nu intra, si apoi sa isi dea cu parerea, pertinent desigur, despre unde si cum ar trebuie sa fie transmise aceste programe?
Eu sint convins ca cele de mai sus intra in fisa postului domniei sale, iar faptul ca a trimis aceasta scrisorica nu imi demostreaza decat faptul ca Tudor Giurgiu habar nu are ce se petrece in ograda-i proprie.

Pe aceeasi tema:
Lui Tudor Giurgiu ii e rusine
Dana Deac – director TVR
Cur de demnitar

Castigatori Best&Worst 2006 – Programe TV

Ianuarie 19, 2007

Care a fost cea mai buna emisiune in 2006?
Ei bine, o emisiune de umor, evident. O emisiune care ne tine mereu cu zambetul pe buze. Desi scopul sau aproape principal este de a a identifica gafele oamenilor de televiziune si ale vedetelor de zi cu zi, asta nu inseamna ca este o emisiune slab-calitativa. Nicidecum. E o emisiune, cum spun chiar si producatorii sau „pentru oameni destepti”. Asa ca:

Best&Worst 2006 – Cel mai bun program TV – Cronica Carcotasilor

Care a fost cel mai prost program TV in 2006?
Avem egalitate aici intre doua programe TV asemanatoare. Adica amandoua se termina in „dragoste”. Se pare, deci, ca dragostea in Romania nu vinde foarte tare. Motivul pentru care nu voi departaja emisiunile astea doua, si le voi declara, deci, castigatoare pe amandoua este destul de simplu – avem aici o antiteza: una dintre ele incearca sa aduca oameni care mai de care impreuna, dupa despartiri lacrimogene &co. iar cealalta incearca sa ii desparta prin metode specifice. Deci:

Best&Worst 2006 – Cele mai proaste programe TV – Din Dragoste (Antena 1) si Tradati in Dragoste (Prima TV)

Restul nominalizarilor la aceasta categorie le gasiti aici.

Bodu – „La revedere, tabara draga!”

Ianuarie 19, 2007

bodu.gifPremierul Călin Popescu Tăriceanu l-a eliberat vineri pe Sebastian Bodu, din funcţia de preşedinte cu rang de secretar de stat al ANAF, „pentru inducerea în eroare a opiniei publice în legătură cu măsuri ale Guvernului, prin declaraţii de ordin politic”, informează Guvernul vineri. (NewsIn)

Deci a scapata Becali de cea mai mare frica a sa. E, nici chiar. Becali nu are nicio frica. In sfarsit, ma intreb oare din ce set de manevre politice mai face parte si demisia asta a lui Bodu?

Pe aceeasi tema:
PNG-ul are un nou membru de “valoare” – Alex Mihai Stoenescu
Vai de mama noastra
Unde s-a rasturnat carul cu prosti…

Dacia – tot mai sus

Ianuarie 19, 2007

Dacia promite ca lanseaza furgoneta cat de curand. Costa vreo 9000 de euro in varianta sa standard, are cel mai mare volum din segementul sau, patru usi de incarcare (!!!). Comenzile pot fi facute de miercuri pentru aceasta noua masina.
Eu vad ascensiunea brandului Dacia ca unul dintre cele mai bune lucruri care s-au intamplat in Romania in ultimii ani. Desi exista si cativa oameni care au ramas la prejudecata aia veche cu „dom’le eu nu imi iau o Dacie ca e masina romaneasca, si masinile romanesti sunt foarte proaste„, Dacia a inceput sa castige teren pe piata foarte competitiva din Romania si din Europa. Pretul si calitatea o recomanda. Adica raportul dintre cele doua. Pentru banii pe care ii dai pentru aceasta masina, calitatea este una foarte buna. Iar noua furgoneta demonstreaza acest fapt.
Din pacate nu stiu daca Renaultul, compania care detine Dacia, nu va da inapoi cand va descoperi ca acest automobil devine incet, incet, chiar mai popular decat al lor produs. Daca mai tineti minte, acum vreun an si ceva s-au facut niste teste de siguranta la Dacia, cand masina s-a rasturnat pe la vreo 80 km/h. Atunci existau niste dovezi ca Renault ar fi comandat niste esecuri in acel sens pentru a mai stopa din febra cumpararii de Dacia.
Acuma situatiunea s-a mai schimbat un pic, Renaultul planuind sa lanseze, deocamdata, o noua platforma pentru constructia automobilelor romanesti.
In concluzie, avem o masina buna, si avem un brand care va face profit, fara indoiala. In 2009 se anunta SUV-ul de la Dacia. Daca asta nu reprezinta crestere si profit, chiar nus tiu ce altceva ar mai putea fi.

Pe aceeasi tema:
Furgoneta de la Dacia
Logan cu volan pe dreapta
Zece pentru ROmania

Lui Tudor Giurgiu ii e rusine

Ianuarie 19, 2007

O sa vin azi cu un material mai larg pe tema scrisorii trimise de Tudor Giurgiu Departamentului de Programe din cadrul TVR, prin care se arata jenat de calitatea productiilor din noul sezon.

Polonia… here I come

Ianuarie 19, 2007

N-am reusit sa ma calific la competita de dezbateri parlamentare, dintr-o serie mai lunga de motive. Ce pot sa zic e ca nu am avut prea multa inspiratie si am dat dovada de o lipsa de organizare majora, asa ca imi asum raspunderea de a fi dus echipa mea spre penultimul loc in competite. Dar nu-i nimic.
Maine zbor spre Polonia. Am aflat astazi printr-un email ca am fost acceptat la o conferinta internationala pe teme de leadership acolo. Evident ca speram din tot sufletul ca raspunsul sa fie pozitiv, si ma bucur ca a fost. Asa ca, timp de o saptamana, incepand de maine nu stiu cat de mult o sa mai pot sa updatez blogul acesta, o sa incerc, asta-i clar.
Abia astept sa ajung acolo. Deja mi-am facut un obicei din a pleca macar intr-o tara straina odata pe an. In Polonia nu am mai fost decat odata, insa atunci am stat prea putin pentru a putea pricepe ceva 😀
Asa ca, wish me luck and be proud of me 😀

Pe aceeasi tema:
Dezbateri parlamentare
Inapoi
Predeal

Furgoneta de la Dacia

Ianuarie 18, 2007

Asa arata furgoneta de la Dacia care va fi lansata destul de curand. Pretul se ridica undeva la 9000 euro si este una din cele mai incapatoare masini din segmentul sau. Eu zic ca va fi o reusita si voi reveni maine cu un material mai amplu pe aceasta tema. phpthumb.jpg

Pe aceeasi tema:
Logan cu volan pe dreapta
Zece pentru ROmania

Catigatori Best&Worst 2006 – Cantareti/Trupe

Ianuarie 18, 2007

Cei mai buni
Asta a fost categoria cu cele mai multe nominalizari, si m-am bucurat ca lumea care citeste acest blog asculta muzica buna si foarte buna. Castigatorii s-au detasat foarte mult de restul. Am sesizat ca asta a fost printre singurele categorii la care au castigat cei pe care i-am nominalizat eu, si au castigat chiar cu o diferenta substantiala. Chiar si dupa mai bine de 20 de ani reusesc sa scoata o piesa care sa devasteze topurile muzicale ale radiourilor de calitate, pentru ca turneelor lor devin si mai interesante si pentru ca Minculescu e o legenda vie. Asa ca:

Best&Worst 2006 – Cea mai buna trupa: Iris

Cei mai naspa:
Aici am avut si mai multe nominalizari. S-a nominalizat preponderent muzica proasta si foarte proasta. La inceputul programului nu am facut mentiunea referitoare la ce natie trebuie sa fie cei nominalizati – s-au votat, deci, si romani si straini si zic ca asta a fost bine. Desi majoritatea nominalizarilor s-au facut pentru artisti romani, cei (mai exact cea) care a castigat nu e din Romania. Canta prost, a fost propulsata pe scena muzicala datorita banilor de care dispune tatal ei, cel mai important proprietar de hoteluri din lume. Asa ca:

Best&Worst 2006 – Cea mai proasta prestatie muzicala: Paris Hilton

Pentru a vedea si restul nominalizarilor click aici!