Archive for 11 decembrie 2006

Daca nu-i la moda, nu facem

decembrie 11, 2006

Americanii sunt, poate, poporul care doneaza cel mai mult (si bani, si ore in sprijinul comunitatii). Un motiv ar fi faptul ca o duc destul de bine, nu au atatea griji pe cap. Sau poate nu… E ceva in cultura fiecarui popor. Daca ai fost invatat ca voluntariatul e bun o sa o faci. La noi tinerii prefera sa faca multe alte chestii decat voluntariat.
Sa o luam statistic. In statul Utah 49.9% din populatie a facut macar o ora de voluntariat. Cel mai jos se afla Nevada cu 21.3%. Voluntariatul nu tine cont de varsta in SUA. 24.4% din americanii cu varste cumprinse intre 16 si 24 de ani fac voluntariat, 25.3% din cei intre 25 si 34, 34.5% din cei intre 35 si 44, 32.7% din cei cu varste cuprinse intre 45 si 54, 30.2% din cei intre 55 si 64, si, surprinzator – 24.8% dintre cei de peste 65 de ani. Numarul mediu de ore per persoana este de 134 pe an.
In Romania suntem departe rau de asa ceva. Romanii prefera sa frece menta, probabil cea mai raspandita activitate posibila. Nu-i asa ca mai bine stai acasa si te joci un joc pe calculator sau vezi stirile de la 5, sau cine stie ce program tembel decat sa te implici in ceva? Sunt convins ca cei care vor citi asta vor sti clar in gandul lor, ca nu au avut vreodata macar initiativa sa faca voluntariat. De ce? fiindca nu e la moda.

*Statisitca este facuta de Boston Foundation si Boston College

Reclame

Nevoia de argumentare

decembrie 11, 2006

Mai fac greseala, din cand in cand, sa mai comentez pe diverse bloguri. Pe unele din ele, raspunsurile sunt argumentate, adica daca ma contrazice cineva macar ma contrazice in cunostiinta de cauza. In schimb, pe la altii (nu are rost sa mai dau nume, se stie deja) – primesc ca raspuns la comentariile mele diverse injurii sau fraze aruncate aiurea. Si asta nu e un fenomen singular. Se intampla deosebit de des. De ce? Pai pentru ca unii nu au invatat cum e cu argumentarea asta dom’le.
E super simplu sa arunci trivialitati spre persoane care, pur si simplu nu iti plac. E la moda sa fi carcotas fara motiv. Ai impresia ca esti superior celui pe care tocmai l-ai „injurat”. De fapt, esti mult sub nivelul marii. De ce? Pentru ca, intr-o discutie, intr-o lupta a cuvintelor, propozitiilor, frazelor, nu castiga cel care injura mai mult, ci acela care are mai multe argumente. Ca sa argumentez asta (sic!) o sa revin in posturi ulterioare cu detalii despre activitatea ARDOR (Asociatia Romana de Dezbateri, Oratorie si Retorica). Multi dintre bloggeri nostri de pe aici ar avea chiar ce sa caute prin cluburile de debate de acolo – fie sa mai invete cate ceva, fie sa-si dezvolte puterea de argumentare.

The God Project (1983) – John Saul

decembrie 11, 2006

John Saul e unul dintre autorii mei favoriti, cartile lui, desi incep sa devina repetitive, sunt interesante si te tin cu sufletul la gura. Ca orice autor comercial care spera sa vanda in continuare, romanele lui se cam leaga de aceleasi subiecte – copii superdotati, disparitii misterioase si diverse teorii ale conspiratiei. Cu toate acestea lectura unei carti de John Saul continua, chiar si dupa ce ai citit alte 12 carti de el, sa fie una deosebit de placuta.
In „The God Project” – in Romania poata fi gasita sub titlul „Proiect Divin” – subiectul se leaga de moartea brusca, si fara motiv a unei fetite nou-nascute a unei familii „perfecte”. La ceva timp dupa acestea, un baietel de 10 ani dispare in mod misterios. Cumva, cele doua sunt legate intre ele. Mamele celor doi incearca sa afle cum si pana la sfarsit toate misterele vor disparea.
Finalul este, intr-un fel previzibil, poate fi numit spectaculos, insa nu exceleaza. Personajele sunt conturat deosebit de bine, totusi exista, desigur cateva scapari si neconcordante. Cu toate acestea carte e buna, si daca sunteti fan horror, thriller, mystery s.a.m.d. chiar merita incercata.

Nota mea: 85/100

SUA ne are la dosar

decembrie 11, 2006

Timp de 4 ani de zile, Statele Unite a compilat dosare despre milioane de persoane care calatoresc prin spatiul American. Astfel, fara a anunta opinia publica, functionari din cadrul administratiei SUA au pastrat note despre mai bine de 4 milioane de calatori – fiecare dintre acestia a primit un scor, in conformitate cu riscul pe care il prezinta pentru securitatea Statelor. Dosarele sunt tinute secrete fata de cei „incriminati” timp de 40 de ani.
Astfel, un astfel de dosarel (ce seamna asta a Securitate romaneasca!) contine numeroase date.  Principale ar fi: toate datele caltoriilor facute in orice tara inainte si dupa Statele Unite, tara de provenienta, metoda prin care sunt facute platile pentru mijloacele de transport folosite, toate datele legate de masini cumparate/inchiriate, date de calatorie fara bilet de intoarcere, preferintele legate de locul pe care sa stea in avion, tren, autobuz etc. si mancarea comandata.
S-a aflat despre acest program abia in noiembrie anul acesta, intr-o publicatie numita „Federal Register” – un compendiu de reguli federale. Programul se numeste ATS (Automatic Targeting System) si este inca o gaselnita a sistemului American care incepe sa se bazeze pe paranoia.
Departamentul de Securitate Interna (Homeland Security) l-a catalogat drept „unul dintre cele mai avansate sisteme de targeting din lume„. Targeting inseamna identificarea persoanelor care prezinta orice potential risc pentru securitatea SUA. Prin acest program aproximativ 45 de persoane nu au voie, zilnic, sa intre pe teritoriul American.
Datele folosite pot fi utilizate de guverne straine, de politia locala si statala pentru o serie de scopuri, intre care decizii de angajare, oferte de autorizatii, contracte si alte beneficii.
Consider ca acest sistem, altul dintre cele legalizate de faimosul „Patriot Act” este inca un mod prin care Americanii priveaza si se priveaza de drepturi. Desigur, dat fiind faptul ca vorbim aici de SUA, nu se vor lua masuri impotriva acestui program, care, daca e sa ma intrebati pe mine, este aberant.