Fictiune si realitate

That was the beginning of what turned out to be a sexual alliance that lasted for close to two years. I use that phrase in a precise, clinical description, but that doesn’t mean our relations were only physical, that we had no interest in each other beyond the pleasures we found in bed. Still, what went on between us was devoid of romantic trappings or sentimental illusions, and the nature of our understanding did not change significantly after that first night. She wasn’t hungry for the sorts of attachments that most people seem to want, and love in the traditional sense was something alien to her, a passion that lay outside the sphere of what she was capable of. Given my own inner state at that time, I was perfectly willing to accept the conditions she imposed on me. We made no claims on each other, saw each other only intermittently, pursued strictly independent lives. And, yet, there was a solid affection between us, an intimacy I had never quite managed to achieve with anyone else. It took me a while to catch on, however. I found her a little scary, perhaps even perverse (which lent a certain excitement to our initial contacts), but as time went on I understood that she was merely an excentric, an unorthodox person who lived her life according to an elaborate set of bizarre, private rituals.  Every experience was systematized for her and each one of her projects fell into a different category, separate from all others.

 Niciodata un autor nu a exprimat gandiri si sentimente de-alea mele atat de bine. Citesc aceasta carte (Leviathan – Paul Auster) si mi se pare ca cel putin acest fragment este scris din propria mea perspectiva. Este absolut incredibil.

Un răspuns to “Fictiune si realitate”

  1. Leviathan(1992) - Paul Auster « Reverberatii - blog civilizat Says:

    […] Prins in atatea examene cate am avut recent, mi-a luat aproape 2 saptamani sa termin Leviathanul lui Auster. Cu toate, acestea, consider aceasta carte a fi una dintre cele mai interesante pe care le-am citit vreodata. Desi nu se ridica la un nivel deosebit de inalt al literaturii, cartea este presarata cu niste personaje imposibil de uitat, construite intr-un mod deosebit. Nu degeaba Auster este numit unul dintre cei mai inventivi autori ai secolului XX in Statele Unite. Povestea este una destul de alambicata, ultimul lucru de care sufera aceast roman fiind previzibilitatea. Povestea se leaga in jurul lui Bejamin Sachs, un scriitor din New York, care moare intr-o explozie provocata de el insusi. Stim asta de la bun inceput. Cartea este “povestita” de cel mai bun prieten al sau, iar titlul se leaga de manuscrisul inca neterminat al lui Sachs – “Leviathan”. Incet, incet, autorul ne relateaza cum a devenit cel mai bun prieten al acestuia, care era viata pe care Sachs o ducea, disparitiile sale misterioase si, in final, motivul expoziei. Pana in ultimele pagini ale romanului cititorul nu isi poate da seama de motivele pentru care Sachs moare – la inceput totul pare deosebit de incalcit. Auster totusi, leaga toate incosecventele nararii iar rezultatul este admirabil. Povestea nu este deloc plictisitoare – este, desigur un roman comercial – presarat cu mult sex, pasiune, mister si romantism. Personajele sunt cat se poate de diverse – mai demult scriam in aceasta insemnare despre faptul ca unul din personajele lui Auster (Maria Turner) este aidoma unei persoane pe care o cunosc mult prea bine. Totul pare cu totul real, naratorul ne anunta ca acest roman este scris pentru a descurca toate itele iscate in jurul misterului mortii lui Sachs – se astepata ca in orice moment cazul sa fie finalizat iar el trebuie sa scrie aceste randuri pentru a respecta memoria bunului sau prieten, si a nu lasa vreun detaliu neacoperit. Si daca e sa discutam despre detalii – Leviathan nu duce lipsa de asa ceva – locurile si personajele sunt descrise amanuntit, putem patrunde in mintea multora ditre acestea. Toate ca toate, dar o sa mai citesc candva si alte romane scrise de Paul Auster pentru ca acesta mi-a lasat un gust foarte placut. Incep astazi al doilea roman al Donnei Tart, The Little Friend si sper sa imi placa la fel de mult precum primul. Paul Auster, cu Leviathanul sau ia 84/100 de la mine. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: