Cum e cu jurnalismul ăsta…

Citeam la un moment dat pe un blog oarecare, un individ care într-o însemnare de a sa povestea despre cum el se consideră un jurnalist prin ceea ce face (nu sînt sigur exact ce face). În fine, am trecut cu vederea, de vreme ce nu aveam încă argumente să demonstrez că se înşală amarnic.
A trecut ceva vreme, şi iată, a apărut întîlnirea aceea de la Ambasada SUA, unde a fost şi prezent “jurnalistul” în cauză. Na, eu, crezînd pe cuvînt ceea ce spusese am zis că, după conferinţă o să se ducă el frumuşel acasă, şi ca un bun jurnalist ce e, să informeze publicul său cititor. despre ce s-a întîmplat acolo. În schimb, am aflat de pe al său blog numai despre cît de deştept este el, şi cît de proşti erau ceilalţi prezenţi acolo, cum toţi au venit acolo numai ca să se audă vorbind şi cum a plecat mai devreme, pentru că micuţul de el era prea deştept pentru ce s-a petrecut acolo.
Între timp, cîteva zile mai tîrziu, Tolontan (via Blegoo) ne relata cum ilustrul împărţea cărţi de vizită la proştii ăia care veniseră se se audă pe ei. Ipocrizie, neică…

Pe aceeaşi temă:
Mandruta si blogurile
Insemnarea anului
Intrebare deschisa!!!