NICOLESCU

Am facut liceul intre 2002 si 2006, intr-una dintre cele mai consecrate institutii de invatamant din Constanta (prefer sa nu dau numele aici, pentru ca ce urmeaza sa povestesc despre acea institutie nu va pica tocmai bine).
Desigur, liceul meu, chiar daca se afla peste media celor din oras, era unul de stat – deci se conforma sistemului “ticalosit” din educatia romaneasca. Sincer, aveam asteptari mari de la liceu – stiti cum e – un loc nou, alt colectiv, alti oamenii – poti avea impresia ca in liceu vei intalni oameni mult mai maturi decat in generala. Se pare ca m-am inselat.
De fapt, tot liceul meu a fost o continuare nereusita a scolii generale. Nu ma refer, aici, la colectiv. Clasa noastra, pot spune, a fost una deosebit de unita si prietenoasa. Cand vine vorba totusi de cei care trebuiau sa ne predea, sa ne transforme in viitori asa-zisi lideri, atunci intervine problema.
Marea majoritate a profesorilor nostri sufereau de o boala numita sictir – nu aveau chef sa predea – nu aveau chef sa faca nimic – pentru ca, deh, erau platiti prost. Si, chiar si asa, in momentul in care predau – materia se dovedea a fi prea grea pentru ei. La capitolul asta, pot spune ca ii inteleg. In Romania, materia pentru liceu este structurata absolut aiurea – se asteapta ca bietii elevi sa stie intreaga istorie a Romaniei, a lumii – intreaga geografie, toate legile fizicii etc. in patru ani de liceu. Vorbind cu prieteni de prin UE, am aflat ca situatia acolo e cu mult diferita. Faceam prin clasa a 9-a la fizica chestii pe care ei abia la facultate le abordau.
Desigur, aveam si noi partea noastra de vina, cu chilurile extensive, cu “mi-a mancat cainele tema”, cu umilirea profesorilor mai slabi – dar, adolescenti fiind, nu ne-a pasat. Am observat, totusi, uitandu-ne la generatiile de liceeni ce veneau dupa noi comportamente din ce in ce mai agresive, si poate bizare. Ne uitam, in urma cu un an, la cei de clasa a 9-a si ne gandeam ca noi nu am fost asa. Din pacate, situatia, dupa cum o vedeam acum un an se inrautateste.
BAC-ul a fost o intreaga sarada – o demonstratie de prost-gust si lipsa de respect din partea tuturor catre tuturor, si mi-e si scaraba sa vorbesc despre asta. Cati bani si timp pierdut pe meditatii, ore suplimentare, pregatiri etc? Toate pentru ce? Pentru ca niste baieti destepti sa vina cu ploconul si sa scape usor. Insa cui sa ii pese?
Cand, imediat inaitnea BAC-ului s-a scris in Gandul despre cum se vand subiectele in Victoriei – toti baietasii de bani gata au inceput sa freamate – vai de mine, doamna Vergu, ne-ati distrus viata, puteam sa iau un 10, acum am luat un amarat de 6. Ceea ce demonstreaza ca generatia ce va veni pute si ea… Pute rau.
In vreo 10 ani, probabil, situatia se va mai remedia putin. Dar nu mult. Este cu mult peste credinta mea ca va fi cu mult mai buna. Insa, poate, la un moment dat, prin Ministerul Educatiei vor mai aparea mici exceptii care sa aduca contributii insemnate.
Altfel, prin demonstratiile care mi-au fost facute in 4 ani de liceu, pot spune ca noua generatie va fi poate mai inglodata in esec decat actuala. Totusi, sper ca varfurile acestei generatii, chiar daca putine, sa fie de o calitate net superioara actualei.

Marius A. Nicolescu

Tag Technorati: capsulaTimpului